The fifth wave

1.

Bună ! Eu sunt Jessica Sullivan, am 17 ani și acum mă aflu la o petrecere la care toti eleviii liceului Grove sunt prezenți.

- Mă duc să iau ceva de băut. îi zic lui Lariss.

Lariss Walker ,cea mai bună prietenă, o nebună, dar totuși o fată super deșteaptă. Abilitatea ei este că știe a minți. Glumesc! Are niște strategii inteligente care ți-ar fi de folos în orice moment de primejdie, dar din fericire nu suntem nevoiți să le folosim.

Mă întorc cu două pahare de suc și încep să discut cu ea despre vrute și nevrute, nedândumi seama cât de repede trece timpul.

- Lariss, trebuie să plec. Ne vedem mâine la școală ! îi zic după ce mă uit la ceasul de la mâna mea, o îmbrățișez, apoi mă îndrept spre iesire.

Pe aleea casei celui care a dat petrecerea erau parcate numeroase mașini, printre care si cea a lui Ben.

Ben Croslling, capitanul echipei de fotbal, baiatul de care îmi place încă din clasa a 7a.

Ben statea sprijinit de masina sa, ținând în mâna un telefon cu husa roz.

- Drăguță husă ! zic chicotind.

Serios Jessica !? ''Drăguță husă !'' Se poate si mai bine !

- Ce ? Nu îți place rozul ? zice serios, iar când îmi vede fața panicată deoarece credeam că m-am facut de râs, începe să râdă. Glumesc ! Am dus-o pe sora mea la o prietenă de-a ei și am încurcat telefoanele. Al meu are husa mai bărbătească.. e cu SuperMan. zice și râde, eu urmându-i gestul.

- A mea e cu buline. zic, iar telefonul ce-l ținea în mâna începe să sune, o melodie de la One Direction auzindu-se de zor.

- Oh, e sora mea. Ne vedem la școală, Jess ! zice apoi răspunde la telefon, iar ''Nu Suzie, nu m-am uitat la mesaje !'' au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el deoarece am plecat spre casă.

*

*

*

Ajung în fața casei mele si mă opresc un moment pentru a gasi cheia care jur că o pusesem într-un buzunarel, dar acum se afla la fundul gentii.

Intru încet, fără a face prea mult zgomot. Mă duc în camera alor mei unde mama dormea, iar tata se uita la televizor.

Când mă vede tata, se uită la ceas, vede că am ajuns cu puțin după ora propusă se el, dar face un gest prin care îmi zice că e ok. Îi urez noapte bună, apoi mă duc în camera fratelui meu mai mic, Sam.

- Hei, Jess!

- Hei, Sam! De ce nu dormi ? îl întreb eu.

- Am asteptat să ajungi tu acasă!

- Păi..acum sunt acasă si ar trebuii să te pui la somn. spun eu învelindu-l, apoi sarutandu-l pe frunte. Noapte bună ! îi zic, iar când vreau să plec, acesta mă prinde de mâna.

- Jess, cântă-mi ceva.

- Doar dacă cânti si tu cu mine. îi zic în șoaptă, el aprobând prin o simplă mișcare a capului.

''We live in a beautiful world 

Yeah we do 

Yeah we do 

We live in a beautiful world

Bones sinking like stones 

All that we've fought for 

Homes, places we've grown 

All of us are done for (...)''

Iar când am ajuns pe la sfarsitul melodiei, Sam a adormit. I-am stins veioza și m-am dus în camera mea.

Am făcut un duș și m-am îmbrăcat în pijamalele mele cu pinguini. M-am pus în patul meu confortabil, iar în vreo zece minute, timp în care mă gândeam la viața mea cea ciudată, dar totuși și normală, am fost atrasă în lumea miraculoasă a viselor.