File din poveste [ACTUALIZĂRI RARE]

Insula Nestematelor

Notă:
Pentru reproducerea acestei povestiri ori a unui fragment din aceasta este nevoie de acordul scris al autoarei și de citare corespunzătoare, întrucât textul a fost publicat în numărul III al seriei Autentic, Călătoria vieții – vol. 2, coordonată de conf. univ. Patricia L. Runcan (Editura de Vest, Timișoara, 2022).

*

Se spune că, mai demult, într-un regat îndepărtat, trăia un rege care avea trei fii. Într-o zi, i-a chemat la sine şi le-a vorbit astfel:

- Fiii mei, a sosit vremea să-mi dovediţi care dintre voi este cel mai vrednic pentru a-mi urma la tron, iar pentru asta, vreau să călătoriţi până la capătul lumii, acolo unde se află Insula Nestematelor, şi să exploraţi Grădina Edenului, după care să vă întoarceţi şi să-mi spuneţi şi mie cum arată, fiindcă toată viaţa am visat să ajung acolo, însă îndatoririle de conducător al acestui regat înfloritor nu mi-au permis niciodată această călătorie.

Prinţii n-au aşteptat să fie rugaţi de două ori, toţi trei vrând să-şi dovedească vrednicia în faţa tatălui lor şi a curtenilor, chiar dacă la început au crezut că regele glumeşte numai – toată lumea știa doar că Edenul nu mai exista pe pământ! Chiar și așa, băieții își pregătiră toate cele necesare pentru o astfel de călătorie și în curând porniră la drum.

Vreme de câteva săptămâni străbătură pământul de la un capăt la celălalt, apoi, într-un final, ajunseră la marginile lumii terestre. Uimiți de splendoarea ce li se înfățișa înaintea ochilor, cei trei ancorară undeva în partea de apus a insulei și debarcară grăbiți, nerăbdători să descopere ce surprize ascundea și încercâd să se convingă că totul exista aievea, că nu era doar un miraj.

După ce admirară la nesfârșit, din exterior, minunăția peste care dăduseră, unul dintre ei veni cu propunerea să încerce să patrundă și în interiorul Grădinii, convins fiind că acolo aveau să descopere minuni și mai incredibile. Căzură de comun acord asupra acestui următor pas, dar întrebarea era acum unde se găsea intrarea – pentru că ar fi fost total nepotrivit să se apuce să sară ca nătângii pe deasupra gardului natural.

Merseră o vreme de-a lungul plajei, apoi deciseră că nu e bine așa. Pierdeau aiurea puținul timp de care dispuneau. Hotărâră că cel mai bine era să apuce fiecare în altă direcție, iar în momentul când aveau să găsească Poarta, cel care o descoperea avea să tragă un foc de armă în sus pentru a le da de știre celorlalți încotro trebuie să se îndrepte.

Porniră deci și, după ceva timp, unul dintre ei trase. Găsise intrarea! În mai puțin de zece minute, frații se aflau din nou împreună, în fața unei porți grandioase alcătuită în totalitate aur curat și decorată cu toate felurile de pietre prețioase. Se apropiară cu demitate de cei doi Paznici și fiul cel mare al împăratului li se adresă politicos:

- Bună ziua, domnilor! Suntem cei trei crai din Răsărit și am venit la porunca Împăratului, tatăl nostru, pentru a vizita minunata Insulă a Nestematelor și legendara Grădină care se află pe întinderea ei. Am dori deci să primim aprobarea voastră de a face o plimbare prin Eden.

Oarecum surprinși de vizita celor trei, Paznicii se priviră preț de câteva clipe, neștiind exact cum să procedeze. Singurele ordine pe care le primiseră fuseseră acelea de a veghea intrarea în Grădină și de a nu le permite răzvrătiților să se întoarcă. Dar aceștia cu siguranță nu erau cei la care se referise Stăpânul. Aceia erau numai doi și, în plus, erau o femeie și un bărbat, nu doi bărbați. Hotărâră deci că era în regulă să le permită intrarea în Eden.

- Cu o singură condiție, vorbi unul dintre ei. Aveți voie să gustați din fructele care cresc în Grădină, dar trebuie să promiteți că nu veți încerca să furați nimic din ce veți găsi înăuntru.