Legends of the North

Capitolul 1

Auzeam ca prin vis vocea tatalui meu care ma striga: -Algot,trezeste-te!

Mi-am deschis ochii verzi,pe jumatate adormiti,si m-am ridicat. Donar,Eric,treziti-va! Ne cheama tata.Dupa ce mi-am trezit ceilalti doi frati,mai mici,ne-am dus la tata sa vedem ce avea sa ne spune,ca si cum nu era deja evident.

-Baieti,avem si astazi foarte mult de lucru!Trebuie sa le fim recunoscatori zeilor si stapanilor nostri pentru ca avem ce si unde sa lucram,pentru a ne asigura existenta.Nu ne permitem sa fim o inutili pentru ei,deoarece daca acest lucru se va intampla,stiti care este pretul pe care trebuie sa il platim,nu-i asa?

-Da,tata:Viata,a raspuns Eric.

-Foarte bine,Eric!Asa ca baieti,nu mai stati degeaba si incepeti sa munciti din greu!

Asta eram noi,o familie de sclavi,pe domeniile nordice.Eu?Eu eram doar un baiat de unsprezece ani,saten,slabut si cu ochii verzi.Fratii mei: Donar,care avea noua ani si fratele nostru mai mic Eric,in varsta de sapte ani,alaturi de parintii nostri:Elin si Goran,trebuia sa indeplinim sarcinile zilnice,pe care ni le dadeau stapanii nostri.Treaba mea era sa dau mancare animalelor,sa aduc apa din fantana si alte treburi marunte.Mereu eram martor la scenele de adulter comise de stapanul meu,Kris.Acesta era un viking care mereu isi insela sotia,care nu avea incotro decat sa se uite la el.Eram revoltat mereu ca eram doar un simplu spectator la acest lucru josnic,dar nu aveam incotro.Chiar daca era,acest lucru era destul de normal la vikingi,desi pentru noi,sclavii,era un lucru anormal.Cu toate acestea,eu,inca il admiram pe Kris,pentru iscusinta cu care manuia sabia.Mereu ma uitam la el cand se antrena sau se pregatea pentru viitoarele raiduri si ma imaginam pe mine in locul sau.Intr-o zi,pe cand le dadeam latura porcilor,Kris se pregatea de un raid.Vazandu-l manuind sabia cu o precizie supraomeneasca m-a fascinat.Cred ca am stat vreo cinci minute neclintit,timp in care Kris,nu avea cum sa nu imi remarce prezenta.Si-a indreptat dintr-o data privirea asupra mea.In acel moment simteam ca picioarele mele s-au inmuiat,doream sa fug,vazandu-l ca se aproprie spre mine,dar nu am putut.Frica m-a cuprins,iar corpul meu nu mai era capabil sa imi asculte comenzile.Kris a ajuns in fata mea,fara sa realizez.

-Esti atras de manuirea armelor? m-a intrebat el pe un ton calm.

-D...da,stapane.

-Poate intr-o buna zi,cand vei mai creste,o sa te invat si pe tine sa manuiesti o sabie,asta daca imi vei demonstra ca meriti timpul investit de mine!

Cand am auzit aceste cuvinte,inima mea parca nu mai functiona cum trebuie,bataile sale crescand instant la auzirea acestora.Il priveam acum pe Kris,care se indeparta spre centrul satului,pregatit sa mearga la raid,la comanda capeteniei.Capetenia,era seful tuturor vikingilor din satul respectiv.Nimeni nu indraznea sa ii puna decizia la indoiala.M-am hotarat in acea zi sa dau mereu tot ce am mai bun,sa indeplinesc dorintele stapanului meu,Kris,sa il fac mandru de mine si sa ma rasplateasca,invatandu-ma arta manuirii sabiei.Mereu am visat la asta:Voiam sa fiu un viking!Nu am mai stat mult pe ganduri si m-am apucat de treaba.Raidurile de obicei durau cel putin o luna sau doua,timp in care eu mi-am facut treaba cat de bine am putut.Ma trezeam tot mai devreme si adormeam tot mai tarziu,ca sa pot face cat mai multe lucruri,pe care speram ca stapanul meu sa le observe.Dupa aproape trei luni,Kris s-a intors de la raid.Era cam abatut,suparat,clar deranjat de ceva.Am reusit sa trag cu urechea la discutia dintre el si sotia acestuia.

-Ce s-a intamplat de esti asa abatut?Nu a mers bine raid-ul?Te-ai intors acasa doar cu trei monede de bronz.Asta nu ne va ajunge decat maxim o luna sa traim noi,dar mai ales ca avem si cinci sclavi?

-Capetenia ne-a dat porunca sa mergem sa facem raiduri in partea de vest a tinutului.Cea mai apropiata asezare a fost la o luna de aici.Se pare ca erau cativa vikingi puternici si acolo,dar erau mai saraci decat noi.Am pierdut din camarazi in acel raid,si tot ce am reusit sa praduim au fost niste nimicuri.In vest mergem de trei ani incoace,mereu venim cu nimicuri...Trebuie sa mergem mai departe de atat sau ar trebui sa mergem inspre est,dar nu am nici un cuvant de spus impotriva vointei capeteniei.

Cand am aflat de preada nesemnificativa a stapanului,stiam ca urma sa fie o perioada grea pentru familia mea.Urma o perioada plina de infometari puternici,deoarece ei nu isi permiteau sa nu manance din cauza noastra,nu isi permiteau luxul de a ne asigura si noua hrana.

Nu am realizat,dar Kris,iar mi-a depistat prezenta si se apropia de mine.

-Buna,Algot!Parca ai crescut mai mare putin,in acest timp.Poate ca e timpul sa te invat sa manuiesti armele.Avem nevoie de mai multi oameni pentru raiduri,iar tu deja ai aproape doisprezece ani,varsta la care copii nostri ne insotesc la raiduri.Kris,nu avea copii,deoarece sotia acestuia nu i-a putut oferi unul pana acum,poate acesta era motivul infidelitatii lui.Totusi,tot ce auzeam acum din gura sa,imi facea inima sa accelereze.

-O sa incepem maine dimineata,e timpul sa te faci si tu de folos familiei tale,dar mai ales noua!a spus Kris.

Nu am putut sa inchid un ochi toata noaptea,eram prea entuziasmat de ceea ce urma sa se intample ziua urmatoare.Orele treceau si parca nu se mai facea dimineata.Nici nu stiu daca am reusit sa inchid un ochi toata noaptea,cand am auzit vocea stapanului:

-Algot,trezeste-te!Este timpul...

Va urma...