"Du-te, alearga, ucide! Sa curga sangele siroaie!"
Asta mi s-a spus inca de la venirea mea pe lume, insa multa vreme n-am inteles ce reprezinta aceste comenzi. Le executam mecanic si eram felicitat cand ma intorceam murdat de dulcele lichid rosu. Nu intelegeam. Nu simteam nimic cand sfasiam carnea, cand zdrobeam oase, sau cand desenam pe jos cu sangele victimei. Dar acum... Acum simt.
Simt o atat de mare placere la auzul strigatelor, gemetelor si a implorarii de mila. Sunt dulci lacrumile de durere. Iubesc sa ucid copiii sub privirea mamelor. Ah! Creste viata in mine odata ce se scurge din trupurile lor firave.
Ma simt mai viu ca niciodata in pragul mortii lor.
Asa e, ma hranesc cu teama. Oroarea de moarte e cea mai dulce si tanjesc dupa ea. E desertul de la finalul unui festin imbelsugat. Incep prin a-mi speria livratorul de hrana, ascuns intr-un ungher intunecat. Dupa, ma apropii tot mai mult. Ii materializez cele mai negre cosmaruri. Iar la final il storc de ultima picatura de viata.
Sunt constant in cautare de noi victime. Cine stie? Poate urmatoarea vei fi chiar tu.
CITEȘTI
666
Short StoryO descriere detaliata e inutila. Poate n-ai vrea sa citesti pe timp de noapte
