INNoCENT LoVE

Capitolul IV

Din fericire,pana la urma am scăpat din spital,insa nu totul e roz ,mama este inca la spital,in coma din cauza unui nenorocit care a dat cu masina peste ea.O vizitez zi de zi in speranta ca isi va revenii. Mi-e dor de ea.Acum inteleg cum e sa fi parinte.

Apropo de problema mea de sanatate,am avut de indurat multe saptamanile astea.Ma zbateam din toate membrele.A fost necesar legarea mea de pat cu curele din cap pana in picioare,ca si cum cineva ar vrea sa imi faca experimente pe creier.Cam asa am reactionat.Cu multe tipete de asemenea.Adica,hello,am fost practic taiata ca pe un salam. Nu inteleg cum unii pot sta atât de mult intr-un spital?Ar fi ultimul loc in care as veni,indiferent de gravitatea bolii pe care as avea-o.Cand eram mica ,umblam cu mama mereu in spitale,deoarece fusesem foarte bolnava si de atunci am inceput sa le urasc.
Singura amintire frumoasa,a fost sărutul pe obraz de la Harry Styles,care e de neuitat.Apropo de el,nu l-am vazut la fata in ultimele doua saptamani,de când m-a adus la spital,si nici la scoala,si nici pe ceilalti colegi de trupa ai lui.Cred ca fuge de mine,de idioata ce sunt, am fugit de el si in plus când m-a sarutat pe obraz i-am spus "Multumesc "

-Multumesc?! Pe bune ?!

Dap,pe bune!Acum ca ma gândesc,nici nu vreau sa dau ochii cu el dupa figura pe care am facut-o!

-Esti o prosta Ella,asta esti,si o naiva!
Nici celui mai mare idiot de pe planeta nu i-ar place de tine, imagineaza-ti Harry Styles,ar fi a 8 -a minune a lumii!

-Ok,imi pierd minţile oficial!
E ora 7:23 ,si la 8:00 trebuie sa fiu la scoala si nici nu m-am imbracat!
E vineri,e weekend,si am muzica si Domnul Holcombe ma tot bate la cap sa particip la concursul ala de muzica,care trebuia deja sa aiba loc,dar din pacate Louis sau ar trebui sa spun din fericire,oricum ,s-a imbolnavit si a fost anulat peste inca doua saptamani.S-au facut o groaxa de schimbari care m-au zapacit.
Asta a fost o usurare, la inceput ,pentru mine sa aflu asta,dar tot nu am scăpat de insistentele Domnului profesor.
Imi este prea rusine sa particip si in plus,nu cred ca sunt destul de buna, sunt atatia copii talentati.
Cred ca voi chiulii de la ora lui,hmm... ma mai gândesc si ma voi duce mai repede la mama la spital.

-Sau Nu!!

NU,nu pot sa o fac,mi-as strica toata situatia scolara,am o prezenta completa,nici gând,pot sa suport inca o ora cu domnul Holcombe,dar nu sa imi ratez inscrierea la facultate.Poti sa o faci Ella!
Oricum,adevarul e ca nu imi displace atât de mult ,muzica e viata mea ,dar ...nu stiu... si mai e si Amber,sigur m-ar face praf si nu am chef sa fiu din nou bataia ei de joc.Am mare noroc de prietenii mei,care ma scot mereu din bucluc ,in special Jay.A devenit foarte protectiv in ultimul timp.Uneori simt ca sunt o povara pentru ei,deoarece nu sunt in stare sa ma apar singura si las mereu totul pe umerii lor.Lucru asta se va schimba intr-o zi,va exista o zi in care vor avea ei nevoie de mine,o zi in care ei nu vor putea fi acolo sa ma ajute.Nu vom fi mereu impreuna.O sa le demonstrez ca pot.

Mi-am facut rutina zilnica,plus vocalizele pe care le fac mereu.Am mâncat ce am apucat,o imbucatura de mar si am tulit-o spre usa.I-am zis lui Jay sa nu ma ia astazi,sper sa nu faca iar pe Superman si sa ma ia din drum sau sa....stiu eu ce?Are o imaginatie bogata si nici macar Violet nu mai stie ce-i trece prin cap.

Era cald,specific unei zile de toamna.Eram imbracata intr-o pereche de jeansi negrii,o bluza visinie simpla si o geaca de piele neagră,asta e culoarea mea;ce pot sa spun,plus niste botine negre. Parul lung brunet imi era desprins ,lasat pe spate.

Dupa un sfert de ora de mers,de fapt alergat,am ajuns in fata scolii.Era 8:00 fix.Si am primit si un mesaj de la Bella "Unde esti?" Am alergat pana la prima ora cât m-au tinut picioarele.

Am tras adânc aer in piept inainte sa intru,era 8:15.Am deschis usa si am intrat.

-Domnisoara Heart!
Am intepenit.Toata clasa si-a indreptat privirea spre mine.Prietenii mei se uitau la mine ingrijorati.Eu cerseam ajutor din priviri,dar nimic.