Jurnalul unui Sinucigaş

Lama fina

Nume- Emanuela
Varsta- 15 ani

Ma simt atat de ciudat, imi simt fiecare bataie a inimii, imi aud respiratia, ma apasa ceva pe inima, asa te simti cand pierzi pe cineva drag? Nu, nu e vorba de moartea cuiva, eu si iubitul meu tocmai am incheiat relatia noastra. Nu imi vine sa cred ca m-a lasat pentru una ca ea ... ii doresc tot ce e mai rau acelei fete.

Dar stai, chiar as putea sa ii fac rau, da. Nu trebuie sa o omor, ci doar sa ... o sperii.

Nu nu nu, ce e cu mine? Nu mai gandesc logic. Chiar asa de tare m-a afectat despartirea asta?

-4 zile mai tarziu-

Nu imi amintesc cand am dormit ultima data. Hmm, oare cand am mancat? Ma simt destul de slabita. Se pare ca acea despartire m-a bagat in depresie si nu imi place starea in care sunt. Parintii mei nici nu observa ca e ceva schimbat la mine, cred ca nu ar observa nici daca nu as mai fi aici...

-ora 02-
Am luat o lama. Am lasat un mesaj tuturor prietenilor care stiu ca le voi lipsi, am lasat un mesaj dur baiatului pe care l-am iubit si cred ca inca il iubesc. Nu... nu cred ca il iubesc, sigur il iubesc. Am lasat un mesaj chiar si parintilor mei care vor fi dezamagiti cand isi vor da seama ce mult costa o inmormantare. Acum ca totul e pregatit, a sosit clipa, clipa in care ma voi elibera de toate aceste emotii.

Cu ochii inchisi, apas puternic pe lamă si o trag de la stanga la dreapta, o durere puternica ce imi taie respiratia, dar pot suporta. Deschid ochii si vad cum sangele curge incet-incet in jos. Nu e chiar asa rau, as fi facut-o mai devreme daca stiam ca ma voi simti asa bine.

Respiratia mea e din ce in ce mai scurta si bataile inimii tot mai rare, pana aici mi-a fost...