IMBLANZIREA REGELUI

Free

In fata mea apare o "vrajitoare'' ca cea din povestile de speriat copii unghii lungi si rochia neagră o face sa para inspaimantatore.
-Muritoare patetică chiar crezi ca mi-l poti lua pe Lucifer?? Târfele ca tine nu se invata niciodată minte. Se folosește de voi apoi eu trebuie sa ii curat mizeria.
Sâsie cuvintele ca o vipera.
-Ah!! Cu tine ce ar trebui să fac?? Sa te omor , sau sa te golesc?
Im momentul in care creierul meu procesează cuvintele ei subconștientul imi forțează picioarele înghețate să se miste căutând un loc sigur si ferit de cea care imi vrea viata.
O iau dea dreptul la fuga pe colidorul lung ce se intinde in fata mea. Frica se instalează in clipa in care realizez ca nu mai este in spatel meu , lipsa atentiei mă face să ma ciocnesc de coșmarul meu. Întreaga mea fintă este cuprinsa de groază când ii văd chipul inexpresiv si lipsit de sentimente.
Totul se petrece foarte repede durerea incepe sa dispară iar pleoapele refuză sa se mai lupte lăsând întunericul sa mă învăluie gata sfârșitul este aproape este chiar aici nu vreau sa mă agăț de nimic acum e sfârșitul.

Blestem in gand cand realiz ca pot sa respir fara dificultate sa oprit fara nici un fel de explicatie imi da drumul jos sigurul lucru la care ma pot sa ma gandesc alti ani de tortua. Dar soarta imi joaca feste si cuvintele ce ii parasesc gura imi provoaca ameteala. - Ești bine??
Nu pot să-i înțeleg schimbarea de atitudine până când ochii mei ii întâlnesc ochii lui Hades care acum sunt de un roșu aprins semn ca este nervos.
-Ce se întâmplă aici??
Fără sa întârzie,, vrăjitoare,, începe să-i povestească cum ea este un înger păzitor pentru mine.
-Nimic micuța ta prietenă sa împiedicat și eu doar o ajutam sa se ridice.
Cred că este prima dată când calculez dacă e bine sau nu să deschid gura, prefer să tac și sa o las să își joace cartea incontinuare. Deci,, vrăjitoare,, se teme de tiran este bine de știut.
-Fără nici un avertisment mâna îmi este capturată întra-lui și mă îndeamnă sa-l urmez. Mă supun imediat multumind în gând cerului că a apărut la timp.
-Vino să mânaci ceva, gălăgia stomacului tău trezește tot castelul. Îl urmez în liniște fără a încerc să-mi eliberez mâna din strânsoarea lui.
Odată ajunși în bucătărie toate privirile sunt ațintite asupra tiranului. O bucatareasă mai îndrăzneață ii oferă un pahar cu sânge proaspăt reacția mea îl face să refuze spunându-i să se ocupe de mine acestea fiind spuse se pierde în spatele unei uși pe care nici nu o observasem până atunci.
După ce am terminat de mâncat sunt condusă de un soldat în cameră.