După tot acest timp

IV

Sâmbătă, 24.12.
Am visat cum ar fi trebuit să fie lucrurile ieri. Ieri, vineri, 23.12.
Ce vis frumos.
Dar adevărul e că te las.
Pleci de tot din inima mea, și o fac acum pentru că dacă nu o fac acum nu o voi face niciodată.
Să afișezi zâmbetul tău ștrengar altei fete; cu părul ăla ciufulit să farmeci altă fată. Dar ochii îi păstrez; pentru mine, ochii tăi vor rămâne mereu ochii mei. În rest, nu mă mai interesezi. Nu am mai vorbit, nu te-am mai văzut, m-am vindecat și am trecut. Și am terminat totul cu tine. Pentru totdeauna. Pentru că nu ajung nicăieri. Pentru că sunt pe un drum înfundat care nu se oprește niciodată, dar nici nu duce nicăieri. Nu se afundă nicăieri și nu mă conduce nicăieri. Nu meriți atât. Nu din partea mea. Eu nu merit atât. Atât timp pierdut, atâtea întrebări puse, atât de puține răspunsuri primite. De fapt, nici nu știu de ce le-am primit și pe alea. Asta a fost o lecție, nu? Să spun repede ce simt, o dată ce sunt sigură și să trec repede peste. Să nu mă mai gândesc așa. Să nu mai trăiesc cu speranță. Pentru că speranța nu te omoară; nu. Dar te rănește, îți lasă răni adânci care se vindecă cu greu, cu foarte mult efort. Asta dacă se mai vindecă.
Presupun că ar trebui să îți mulțumesc. Pentru că m-ai ajutat să învăț câteva lecții importante. Dar nu e timpul să îți mulțumesc, nu încă. Nu e timpul potrivit, când va fi, voi simți. Și tot atunci voi spune. De ce? Pentru că tu m-ai învățat lecția asta.
*
Marți, 10.01.
Am început un an nou. Fără tine în inima mea, primul an fără tine în mintea mea. Știam că pot mai mult, știam. Și mâine, oh... Mâine mă voi convinge. O dată pentru totdeauna. Că tu ai fost alungat din mintea mea, din sufletul meu. Din tot ce ține de mine . Ești doar un coleg; nu cred că pot suporta să rămânem prieteni. De ce? Pentru că o să îți văd zâmbetul; și pentru că mereu vei avea ticul de a-ți trece cu mâna prin păr când te simți rușinat. Și pentru că mereu mă vei privi în ochi și pentru că mereu voi trăi în lumea aceea mică, închisă într-un glob de sticlă, în care tu mă placi. Dar toate astea sunt doar supoziții. Și nu voi afla niciodată. Și știi de ce? Pentru că nu ai vrut să îmi spui. Dar e mai bine așa. Să nu știu adevărul. Nu m-ai mințit, dar nu mi-ai spus adevărul. Dar nu îmi mai pare rău.
Știu că o să fii fericit. Ghici ce, și eu voi fi.
La revedere și salut.