În ghearele discriminarii

-8-

Odată plecată de acolo și ajunsă în birou, Izabel se așează pe scaunul unde deschide laptopul pentru a întocmi raportul despre cum a decurs discuția cu el. 

*Am fost de acord cu dorința pacientului de a purta o discuție mai târziu în noapte ceea ce a fost o abordare fericită din partea mea deoarece am descoperit că pacientul Nicolas Rose vrea să se ajute într-un mod singur pentru a trece peste problemele lui . A fost totuși sărac în cuvinte și încă ține totul în el . O descriere mai detaliată despre pacient va fi întocmită atunci când voi asculta mai mult din ce gândește și prin ce a trecut de a , ajuns în acest stagiu . Până în acest moment pare un pacient pașnic cu care se poate lucra fără probleme .*

 Odată ce a întocmit raportul Izabel își închide laptopul și pleacă din institut . Odată ce a , ajuns în fața porților neștiind ce o să facă după ce ajunge acasă pentru că nu era obosită mai de loc din cauza somnului pe care îl avuse înainte să ajungă aici , decide să facă iar o plimbare pe jos spre casă .

 Orașul era luminat și parcă mult mai frumos decât ziua . Puțini oameni erau pe afară majoritatea plimbându-se fiind în cupluri sau găști de prieteni , alți fiind singuri cu gluga în cap care cu pas rapid treceau pe lângă tine . Aceia erau oameni singuri care erau afară și din care aură se simțea că au probleme și gânduri încâlcite .  Izabel se gândea că și Nicolas era un astfel de om , unul cu probleme care nu are ajutor din partea nimănui sau nu la cerut până acum cuiva.

Se gândea la ea , ce caută la ora asta pe drum , din cauza slujbei pe care o avea , din cauză că voia să îl ajute pe Nicolas sau din cauză că voia să se ajute într-un fel pe ea însăși . E confuză și asta era un lucru ce o deranja adânc în interiorul ei . Și tot gândindu-se își imprimă în cap gândul că poate se va redescoperi pe ea însăși odată cu Nicolas că va încerca să se auto trateze așa cum vrea și el să facă . 

Trecând de la gând la gând și cu pași mărunți ajunge într-un final și în fața uși apartamentului ei , intră în casă unde își lasă poșeta și hainele aproape de intrare ducânduse la baie să facă un duș fierbinte înainte de a se întinde în pat . 

Ieșită din duș își ia prosopul pentru a se șterge pe par și ochii după care își ridică capul văzându-se în oglindă observă după multă vreme cu un mic zâmbet pe față ei , un zâmbet ce o face să creadă din nou că nu e sfârșitul și că lucruri bune se pot întâmpla în continuare în viața ei.

După ce iese din baie și se îmbracă în hainele comode se aruncă în pat fără a mai avea chef de citit sau altceva și neputând să adoarmă , ia telecomanda și dă drumul unei  playlist  de melodii pe care le asculta uitându-se la tavan și golindu-și capul de toate gândurile și grijile privește în vid până reușește să adoarmă.

A doua zi după ce se trezește pe la zece treizeci primul lucru pe care îl face e să o sune pe D.M spunându-i că va lucra de acum în continuare cu pacientul ei doar seara pentru ca asa el este dispus să vorbească , D.M este total de acord cu Izabel pentru ca o simpatizează foarte mult și abia ce a început să lucreze la institut vrea doar să o încurajeze .

Odată ce a terminat conversația se pregătește pentru a , avea o zi monotonă până când o să se întâlnească cu pacientul ei , Nicolas .

Se duce la bucătărie unde se apucă de gătit simțind așa o poftă de mâncare ca niciodată după care rămâne în casă nevrând să iasă parcă chinuindu-se să adoarmă ca timpul să treacă mai repede și seara să cadă pentru a se putea duce la *servici*.

---------------

Un capitol mai monoton înaintea unui capitol excepțional ce urmează (sper )