În ghearele discriminarii

-5-

După ce și-a luat la revedere de la D.M și a ieșit pe porțile institutului Izabel nu avea de loc o privire în ansamblu a tot ce văzuse , gândul ei stând doar la acest bărbat , Nicolas Rose . De ce stătea într-un colț fără să facă nimic , de ce în acea seară voia să moară, ce se petrece în creierul lui, care e povestea lui.

Neavând alte treburi sau cine să o aștepte a decis să o ia pe jos până acasă , era un drum destul de lung dar simțea nevoia de așa ceva.

Acum nu mai era ca de obicei , plimbarea ei pe jos nu mai avea elementele care erau în trecut atunci când se plimba doar pentru a vedea alți oameni, pentru a le vedea stilul și a interpreta ce fel de cărți sunt după copertă . Mergea uitându-se înainte dar parcă în vid , avea doar modelul de copertă pe care acest bărbat ia creat-o . Pe un fundal negru un trandafir cu petalele vișinii , cu tulpina plină de spini iar în spatele acestui trandafir sunt o mulțime de umbre ale oamenilor .

Când ajunge aproape de casă se oprește la un magazin de unde face câteva cumpărături pentru cină , inclusiv o sticlă de vin roșu .

Intră în casă ducându-se la bucătărie unde lasă cumpărăturile iar după schimbându-se într-o ținută lejeră și comodă , niște pantaloni scurți și un tricou fără nimic pe dedesubt, pune o melodie și se pune pe treabă (melodia la media ) .

Cu pahar de vin roșu în compania ei se simțea extraordinar în aceste clipe , dansând în timp ce ținea tigaia în mână toată un zâmbet se simțea ca o balerină în bucătărie . Imediat la scurt timp îi sună telefonul.

Alicia- Bună Iz. ! Ieșim în seara asta ?

Iz- Cred că ieșirile mele sau cam terminat , de maine trebuie să fiu prezentă la muncă .

Alicia- Ok, dar să știi că îmi va fi dor te tine .

Iz- Bine drăguță , pa pa !

Întorcându-se la treaba sa și terminând de gătit își așează masă ei micuță din bucătărie pregătită pentru savura ce a gătit. Se așează la masă după care se uită în fața ei văzând că nu e nimeni o cuprinde din nou acel sentiment de singurătate , se ridică luând farfuria din fața ei o aruncă la gunoi . Își ia cu ea doar sticla de vin și un pahar ducându-se în dormitor se așează în pat începând să citească și savurând sticla de vin adoarme târziu în noapte .

E ora șapte treizeci când pe Izabel o trezește alarma , la ora nouă trebuie să fie prezentă la servici , tot ce o îndemnă să se trezească e doar acel bărbat. Se ridică din pat începându-și rutina obișnuită iar la ora opt douăzeci era în fața blocului de unde a luat un taxi .

Ajunsă în fața porților clădiri se dă jos din taxi arătându-i legitimația paznicului de la intrare și se duce spre spital . Intrată înăuntru se întâlnește din nou cu D.M .

D.M- Bună , dragă! Ești pregătită pentru prima ta ședință ?

Iz- Eu sper că da.

D.M- Ok ! Să mergem atunci .

D.M o conduce pe Izabel până aproape de camera lui Nicolas după care o lasă să-și facă treaba .

În fața camerei era pus un scaun pe care Iz. se așează și deschide mica ușiță prin care putea comunica cu el . Se uită pe acea ușiță și surprinsă vede că Nicolas era așezat chiar lângă ușa sprijinit cu spatele de ea .

Iz- Bună Nicolas , eu sunt Izabel Black și sunt aici pentru a încerca să te ajut .

Cu o voce rece și groasă dar pe un ton încet și calm :

Nicolas - De ce consideri că am nevoie de ajutor ?

Ea surprinsă ca ia răspuns din prima și a pus această întrebare rămâne un pic pe gânduri .

Iz- Am fost în acea seară acolo . Am văzut ce sa întâmplat .

Ni-Ce sa întâmplat ?

Iz- Am văzut dorința ta de a te sinucide , am văzut mesajul de pe jacheta ta . Am trăit odată cu tine acele sentimente , acel sentiment pe care îl știu și încă îl mai simt . Ai pierdut pe cineva .

Ni-Poate crezi că ai simțit acel moment cum l-am simțit eu . Dar te înșeli ! Poate ai pierdut și tu pe cineva , dar eu am pierdut totul .

-----------------------------

În continuare vor urma trăiri și sentimente copleșitoare .

Sentimente pe care poate le-ai simțit și tu dar nu ai putut să le împărtășești cu nimeni .

Mulțumesc tuturor care sunt cu mine și mă susțin când scriu această carte.