Sextet

Sextet #12

*

     - Ar fi mai bine daca am iesi...sa facem cativa pasi prin zapada. - se impotrivi Seth, fara sa-si schimbe infatisarea sumbra si hotarata .

       - Cum spuneam - conchise Cayden cu o voce suspect de calma - esti mai incapatanat decat mine! Si mult mai insistent...- adauga el imbracandu-si haina si urmandu-l pe Seth, aflat deja in pragul usii .

                     Intunericul, imblanzit de lumina palida a lunii si de stralucirea stinsa a zapezii, impingea spre gardul scund, umbrele lungi ale celor doi . Fuioare dense de aburi le insotea fiecare expiratie, ridicandu-se spre  varfurile ascutite ale turturilor marunti care atarnau dantelat ,la marginea acoperisului foarte inclinat din laterala cabanei .

                      Nici unul nu rupea tacerea nelinistita . Se multumeau sa bata zapada cu talpile bocancilor si sa priveasca incolacirea aburilor ce le ieseau din plamani , aruncandu-si priviri scurte, nehotarate .

                              Intr-un moment in care isi intorsesera amandoi privirile spre umbra intunecata a padurii ce pornea de dincolo de gardul acoperit cu valatuci de zapada, doua umbre tacute si albe tasnira de langa peretele din spatele lor. Doua miscari neasteptate, sincronizate cu maiestrie, intrerupsera scurt, icnit , rasucirile celor doi .

                               Loviturile,desi doua , se confundara, amestecand geamatul surprins al celor doua victime,cu sunetul sec al loviturilor . Dubla prabusire infundata in zapada moale dadu semnalul unei surprinzatoare forfote albe . Alte doua de siluete se pusera in miscare din umbra,la adapostul salopetelor albe de camuflaj . De dincolo de gardul scund, acoperit de zapada, inca trei umbre albe se apropiara in salturi sprintene . Totul se petrecea cu o iuteala uluitoare, intr-o tacere desavarsita .

                             Si in clipa aceea incepu sa ninga .Din nou . Fulgi mari , imponderabili, se rasuceau delicat , intr-un fantastic balet aerian . Umbrele albe se apropiara sincronizandu-se, de cabana . O liniste nefireasca parea sa cada impreuna cu fiecare fulg .

**

                       Inghesuita intre doua lazi metalice lungi, folosite si pe post de banchete, Nora isi misca scurt picioarele amortite, doar asa, ca sa lase  sangele sa-i circule prin extremitatile imobilizate de lagaturi...destul de neglijent, ar fi spus ea,dar acum asta nu putea decat s-o bucure .

                           Obrazul stang ii pulsa dureros.Mainile ii erau si mai neglijent legate, chiar se felicita cat de nepriceput  fusese nenorocitul acela care mesteca intr-una guma, cel care o legase...probabil se lasase fara voie dus in eroare de infirmitatea ei ...

                      Daca n-ar fi avut banda aceea lata de plastic lipicios peste gura, ar fi ranjit cu satisfactie !  Stiuse de la bun inceput ca eliberarea va fi floare la ureche, dar nu avea rost sa incerce nimic in acest sens, pana ce nu avea sa ramana singura in partea din spate a furgonului cu care se deplasasera pana aici.

                             Nu putea sa vada nimic de acolo, de jos, din spatele peretelui metalic unde fusese "cazata" intr-un mod cat se poate de lipsit de delicatete. dar nici nu avea nevoie sa vada,ca sa stie unde se aflau...si asta o infurie din nou . Nenorocitii voiau sa-i surprinda pe Stonyface si pe Lyra, la cabana lui Richard...si-n loc sa faca ceva, ea zacea aici ca un caltabos expirat !