The Choice

Prolog

Media-Diego Barrueco-Isaac

'Got yourself this flawless body'

Mâinile ei pe corpul meu îmi dădeau fiori pe şira spinării.
Laptopul îmi vibra agitat pe masă.
Aşteptam să văd dacă biletul meu mai era disponibil.
Chiar dacă făceam dragoste m-am ridicat şi am controlat rapidă căsuța vocală.
'Bună seara stimate domn ,vă informăm că din contul dumneavoastră au fost retrăi o sută cincizeci de dolari pentru a plăti şi rezerva biletul în rândul C,locul 3 plus biletul V.I.P. După spectacol la concertul intitulat Revival.Vă dorim o zi bună,biletul va sosii în 2-3 zile lucrătoare prin curier.Vă recomandăm să aveți grijă.Acum puteți descoperii şi numele celor care vor sta exact lângă dumneavoastră.La revedere!'

—Emma!Mişcă aici!

—Ce este acum?Eram în mijlocul partidei.

—Citește.

Am aşteptat în jur de treizeci de secunde apoi mi-a spus.

—Unde e al doilea bilet?

—Poftim?

—Oh,nu ai luat un bilet pentru mine,nu?

—Nu mi-ai spus.

—Adică practic eu nu exist,nu ştiai că iubita ta ar vrea să vină cu tine?

—Ai de gând să începi iarăși?

—Nu,voi pleca,nu mă voi chinuii cu tine,eşti un dur,un idiot.

~Chiar dacă nu arăta tot ce simte,pe Isaac îl dureau acele cuvinte,nu era dur,doar că nu o iubea deoarece relația lor a fost aranjată.~

—Atunci pleacă!

~Isaac nu plângea,nu a plâns nici la moartea mamei sale,nici când bunica sa a murit sau când bunicul său a murit.Îl durea pierderea oricărui persoane.

Ştia ce îl relaxa ,aşa că a plecat apoi s-a aşezat la un colț de stradă.

A scos chitara şi a început să îi mângâie corzile uşor.

Adierile de vânt ale lunii Octombrie îi dădeau fiori dar parcă muzica îl încălzea, nu pe el,ci îi încălzea sufletul.

Isaac nu era genul de bărbat cu o familie normală,era închis în el,Emma chiar fusese prima iubită a lui deoarece el mergea pe principiul:

'În viață trebuie să fi liber,să te descoperi,să călătorești, nu să lucrezi 12 ore pe zi într-un birou, iar la bătrânețe îți întemeiezi o familie'

Parcă era în lumea lui,uitase că e pe stradă,închise ochii.

Melodia semăna cu negativul melodiei 'Kill Em With Kindness'

Adora să o cânte ,se simțea bine.
Lumea se strângea în jurul său,Isaac avea bani,nu se punea problema dar oamenii insistau.El dorea să afișeze ce simte şi absolut nimic altceva.Nu era genul de om care făcea asta pentru bani.

Un băiat blond se aşeză lângă el.

Isaac nu simțise prezența lui până când acesta începu să cânte la chitara sa.

Erau într-o armonie perfectă.Parcă erau telepatici.

Isaac devenise homofob datorită părințiilor lui, dar nu avea nimic cu homosexualii.

Uneori ,în sufletul lui îşi dorea un băiat.Dar ascundea dorința asta.Oricum,nimeni nu ştia ce îi rezervă viitorul.

Când se oprise din cântat,aplauzele îi mângâiau urechile,se simțea apreciat după mult timp.

Băiatul dăduse mâna cu el~

—Bună.

Băiatul îmi zâmbește larg.Nu eram topit după culoarea ochiilor cuiva ,dar irişii săi mă făceau să mă pierd,acel albastru cristalizat precum culoarea ochiilor câinilor husky. 

—Bună şi ție.

~Isaac îşi luă chitara şi se făcu nevăzut.

Nu îşi lua bani la el deobicei,dar acum stomacul îi cerea mâncare iar banii făcuți erau perfecți.

Adora mâncarea chinezească, sau tăițeii.

Se aşeză pe o bancă peste care soarele se aşezase.

Parcă puțin soare îl ajuta chiar dacă era adeptul nopții.

Concertul era peste o săptămână,dar nerăbdarea sa nu putea fii stăpânită. Urma să își vadă idolul.

Hotărâse să plece acasă deoarece ura oamenii,ştia că oamenii sunt trădători.

Mirosul de levănțică combinat cu vanilie îi umpluse nările.

Era un om liber chiar dacă ai lui îl certau des deoarece nu își făcea o familie.

La cei 20 de ani ai lui,ce familie voiau?

Voia să rămână singur,să călătorească şi să cânte.

Dacă viața urma să îi rezerve asta,urma să fie fericit.Însă deseori simțea prezența unei persoane lângă el,dar ignora sentimentul.

Oare el ştia că viața urma să îi rezerve pe cineva?

Și mai precis oare ce avea să îi rezerve?

O fată sau un băiat?

Gândurile acestea îi dădură migrene lui Isaac.Intrase sub duş.Apa fierbinte îi limpezea gândurile reușind să fie liniștit.

Când ieşise din duş,aerul rece îi dăduse fiori pe şira spinării.

Se îmbrăcase tot în negru, ura culorile deschise,dar el nu ştia că cineva urma să schimbe asta.

Aprinse televizorul și se uită la primul film găsit pe primul canal.

După tot filmul își verificase telefonul.

Nu era adeptul site-urilor de socializare deşi avea Facebook.

Adormise liniştit neştiind dacă va mai prinde ziua de mâine deoarece el era realist,nu aştepta viitorul, ştia că oricând poate murii.~

— — — — — — — — — — — — —

Hey guys
Acesta e prologul,nu mă aștept să fie cineva aici :))))
Dacă va fi cineva vă mulțumesc că sunteți aici și în câteva zile cred că voi pune next-ul.
Salut
Pwps