The Choice

Capitolul 2

'It's too late to apologize'

Legendă :~Din perspectiva autorului~

Soarele afurisit îmi intră în ochi și îmi distruge somnul.Sincer sunt surprins că am dormit măcar o noapte cât e nevoie și a fost incredibil de bine.

Îmi simțeam inima prea grea ori plămânii inhalau prea mult aer.Când am îndepărtat plapuma uşor am observat ființa firavă care dormea uşor cu capul pe pieptul meu.Simțeam cum sângele îmi urcă în obraji.Am luat sticla de apă rece.Mi-am turnat în palmă puțină apă şi am umezit puțin obrajii mei fiind exact de culoarea roşiilor proaspete culese.

Eram atât de agitat de roşeața din obraji încât uitasem să îl dau jos pe el.

-Scuze,scuze,scuze,scuze,scuze,scuze,scu -

-Bună dimineața şi ție,Christopher.

-Scuze şi pentru asta.

-Haide,gata cu scuzele,nu e nevoie.

-Ba da,am dormit ca un cuplu,sigur era inconfortabil și ciudat.Scuze că ți-am distrus somnul.

-Doamne,nu ai făcut asta.A fost un somn foarte bun.

Roşeața din obrajii lui era din ce în ce mai clară.

-Dacă nu te superi,îmi e puțin foame.

-Păi,haide să mâncăm.

Ne-am ridicat amândoi din pat şi l-am ghidat sper bucătărie.

-Alege ce vrei.

Găsise cerealele de ciocolată.Nu eram adeptul lor,le aveam decât Emma venise cu verișorul ei aici.

-Unde e laptele?

-Um,cred că nu mai am,fug eu până la magazin.Simte-te ca acasă.

M-am îmbrăcat rapid și am ieșit afară.Briza rece mă lovise din plin făcându-mă să tremur.De asta țineam rece în apartament,să fiu obișnuit.

Magazinul era gol aşa că totul a mers rapid.

Parcă totul era înghețat afară deoarece eram absolut singur pe stradă.

Când intrasem în apartament el era lângă uşă şi se uita la o poză.

-El era Alec,fratele meu mai mic.

-Scuză-mă.Nu vreau să mă bag.

-Stai jos,chiar vreau să povestesc asta.

Ne-am aşezat pe canapea și am început.

-Era 2005,undeva prin Iulie.Alec dădea probe pentru echipa de baseball.Primise locul,când se pregătea să fugă spre mine am auzit 3 focuri de armă.Erau doi oameni în spatele lui care trebuiau uciși.Iar Alec a fost (....)victimă colaterală.

Era prima dată când nu îmi puteam stăpânii lacrimile.

Mă ridicasem în picioare ca să încerc să îmi stăpânesc lacrimile.El își deschise uşor brațele așa că i-am acceptat îmbrățişarea.

Era cald,foarte cald.Mâna lui în părul meu mă făcea să mă simt bine.

M-am retras uşor și am mers în bucătărie.

Am încălzit laptele în timp ce el stătea tăcut la masă.

Am pus bolurile cu lapte la masă și am început să mâncăm.

-Şi ce vei face azi?

-Cred că voi pleca acasă.

-Sigur?Nu îți prinde bine compania mea?