PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR

Caracterizarea lui Apostol Bologa

Este prototipul generației de intelectuali ardeleni siliți într-un anumit context social - politic să lupte sub steag dușman. Autorul însuși a precizat că a vrut ca Apostol Bologa să reprezinte șovăirile generației sale. Sinteză de realism social și psihologie , romanul proiectează eroul în condițiile tragice ale omului aflat în situații limită. El căutându-se  pe sine, parcurge un destin tragic.
Nicolae Manolescu arată că drama lui Apostol Bologa izvorăște din nevoia de opțiune personală și neputința de a rezista unor imperative exterioare conștiinței.
De la începutul romanului personajul se autocaracterizează : eu însumi deși sunt o fire excesiv de șovăitoare de data aceasta am conștiința pe deplin".
Ii vorbește lui Klapka despre fapta lui Svoboda ca despre o crimă : " a fost prins tocmai când a vrut să treacă cu hărți și planuri".
Ca membru al Curții Marțiale îl va condamna și va participa la execuție.  Cuvintele datorie , ordine , lege sunt mereu pe buzele lui Apostol.
Luptător pe diferite fronturi din Galiția și Italia se comportă vitejește săvârșind acte de bravură pentru care primește decorații și este numit membru al Curții Marțiale.
Orgolios și ambițios Bologa se înrolează voluntar în armată dorind să-i demonstreze Martei că este și el capabil de fapte eroice. În timpul studiilor la Budapesta se conturează concepția lui de viață crezând atunci că războiul este " adevăratul generator de energie" și că "fiecare trebuie să ne facem datoria față de stat".
Curând această concepție de viață se prăbușește căci își dă seama că ea nu a izvorât din libera alegere ci i-a fost impusă de o anumită conjunctură.
În acest moment se declanșează drama lui Apostol Bologa cauzată în primul rând de opoziția ce apare între conștiința umană și imperativul datoriei exterioare.
Autorul examinează minuțios cele trei ipostaze sociale și morale în care e silit să trăiască eroul în raport cu statul , națiunea și patria.
Bologa se autodescoperă când își dă seama că a fost martor implicat al executării unui om. Îl obsedează privirea lui Svoboda, simte că " flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă". Îl fascinează privirea " disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o iubire uriașă".
Din replicile date lui Klapka rezultă dorința eroului de a-și întări convingerea că a procedat corect.
Concepția de viață a lui Bologa se schimbă. El va evada din aria eroismului adolescentin din sfera primei iubiri. El nu mai este orgoliosul locotenent din armata austro-ungară. Privind spre trecut el își spune " până azi am fost un alt om, îmi face impresia când mă uit înapoi c-am purtat în mine viața unui străin".
Trezirea sentimentului național îl face să descopere ce înseamnă o existență plină de sens cum a fost cea a tatălui său și să acționeze după cum îl îndrumă el: " ca bărbat să-ți faci datoria , și să nu uiți niciodată că ești român". Reacțiile lui sunt acum generate de conștiință națională.
Discuția cu Klapka dovedește că Bologa a hotărât să dezerteze dacă va trebui să lupte în Ardeal.
Nu poate dezerta deoarece are loc un atac , este rănit și după o perioadă de spitalizare va merge acasă unde rupe logodna cu Marta.
Îl roagă pe Karg să nu fie trimis pe frontul din Ardeal dar acesta îl refuză.
Este numit la un birou de muniții , se logodește cu Ilona și are revelația adevăratei iubiri.
Când este numit în juriul Curții Marțiale ca să judece niște țărani români , el dezertează fără a-și  lua măsuri de precauție. Este prins de Varga , judecat de Tribunalul  Militar și condamnat la moarte prin spânzurare.
Finalul romanului construit în dimensiunile spațiului mioritic adecvat trecerii în neființă este o adevărată transcendere cosmică : " Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întârziate . Crestele munților se desemnau pe cer ca un fierăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic Luceafărul vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul cu ochii însetați de lumina răsăritului".
Apostol Bologa moare ca un erou. El întruchipează setea de libertate a popoarelor subjugate din Imperiul Austro-ungar.