PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR

Pădurea spânzuraților - Liviu Rebreanu

Apărut în 1922 "Pădurea spânzuraților" este primul roman de introspecție din literatura română , autorul reliefând gândurile și dramaticele trăiri sufletești ale lui Apostol Bologa , român transilvănean , obligat să lupte in Primul Război Mondial împotriva altor români. 

" Pădurea spânzuraților" este un roman psihologic axat pe evoluția unei obsesii. Dincolo de evocarea unei realități , tenta umană și profundul tragism al romanului ar putea fi explicate prin sursele de inspirație : o fotografie adusă de pe front și care înfățișa o pădure de spânzurați , dar mai ales , execuția prin spânzurare al lui Emil Rebreanu ( fratele autorului) , care încercase să dezerteze din armata austro-ungară și să treacă la români.

Tema romanului o constituie tragedia românilor transilvăneni , obligați să lupte în Primul Război Mondial , împotriva altor români ( cei din Regat). Pe un plan mai profund , aceasta este tragedia omului prins în cercul unui destin istoric nefast.

Titlul este laitmotivul  romanului. Imaginea pădurii spânzuraților apare spre sfârșitul acțiunii , înainte de încercarea de  a dezerta a lui Bologa.
Chemat la comandament , acesta trece, cu mașina, pe lângă o pădure și vede atârnând în copaci trupurile a șapte spânzurați. Mintea lui dilată realitatea multiplicând la nesfârșit numărul spânzuraților ca  într-un coșmar.

Structură
Prevestit de nuvela "Catastrofa", romanul "Pădurea Spânzuraților" este alcătuit din patru cărți de întindere inegală ( primele 3 de câte 11, iar a patra de 8 capitole).
Structura romanului este asimetrică , în sensul că începe și se încheie cu scena unei execuții: în deschiderea acțiunii , undeva pe frontul rusesc într-o seară cenușie de toamnă , sublocotenentul ceh Svoboda este executat prin spânzurare, pentru că încercase să dezerteze la inamic.
În final , într-o dimineață de primăvară pe frontul românesc , locotenentul Apostol Bologa trăiește același destin , pentru aceeași vină. Cele două morți se aseamănă și prin lumina izbucnită din  ochii condamnaților , de parcă unui ar fi copia celuilalt , sau poate a unui șir de oameni reprezentând "Pădurea Spânzuraților".