Ziua in care ne-am cunoscut (Volumul 1)

Acasa?!

Cand am ieșit din camera, in capătul holului erau Christina,Jack si doamna McKalister. Jack ținea in mana un dosar plin cu foi. Probabil erau actele. Cand am ajuns in fata lor Jack mi-a spus:
-Masina este in fata orfelinatului. Haide sa mergem.
-Crede-ma ,esti pe mâini bune. Mi-a spus directoarea .Sa nu uiti niciodata de unde ai plecat!
-Nu voi uita! La revedere,doamna McKalister.

Gata! Scăpasem! In sfârșit chinul se sfârșise. Cu siguranța nu voi uita traumele prin care am trecut aici. Pare un loc dragut,plin de copii înconjurați de personal care se comporta frumos. Dar nu e asa. Aici copiii sunt tratati cu violenta si limbaj total neadecvat. Dar ce fusese rau se safârsise.
Am observat cum Jack imi punea geamantanul in portbagajul mașinii spunându-mi sa iau loc pe bancheta din spate.
-Stiu ca esti speriata ,e normal. Dar nu ti se va intampla nimic rau,promit.
-Nu sunt speriata. Doar ca nu am încredere in lume.
-Va fi bine,vei vedea. Va fi un drum lung,odihnește-te putin.
-Unde mergem?
-Acasa, in Paris.

Paris? Era visul meu sa ajung acolo. Deja incepe sa imi placa noua mea viata. Era destul de departe de unde ne aflam acum dar eram dispusa sa astept.
Am adormit.

Peste ceva timp,aproximativ 7 ore m-am trezit. Exact atunci masina se oprise im fata unei case foarte mari,modernă,înconjurata de o grădina mare si frumoasa. Era asa perfecta. Am ramas cateva secunde uitându-ma lung pe geamul aburit al mașinii. Parca trăiam intr-o poveste.
-Am ajuns. Aceasta e noua ta casa,a spus Jake.
-Ma puteți ajuta ,va rog cu bagajul? am întrebat politicoasa.
-Te rog ,de acum nu mi te mai adresa asa. Spune-mi tata.
-Voi încerca...deci tata ,ma poti ajuta?
-Sigur,ia-o in fata dupa Chris si voi venii si eu.

M-am conformat. Am luat-o dupa mama. A intrat pe o usa uriașa care parea a fi usa pe care intrai in casa.M-am oprit. Am avut o reținere de a intra. Nu eram obișnuita cu asemenea stil de viata.
-Haide,curaj. Asta e casa ta acum,mi-a spus zâmbitoare încercând sa ma încurajeze.

Am intrat. Dupa primul pas m-am oprit. Am ramas cu gura cascată. Era la fel de mare pe interior cat se pe exterior.
-Cred ca ma voi pierde pe aici,am spus râzând.
-Stai linistita,te vei obișnuii pana la urma,mi-a spus mama. Trebuie sa cunosti pe cineva.
-Pe cine? am întrebat foarte curioasa.
In acel moment am auzit-o strigând:
-Carolina! Poti sa cobori pana jos ,te rog?
-Imediat,doamna Pentagaine.

Doamna Pentagaine? Trebuia sa fie mama...ceea ce însemna ca si pe mine trebuia sa ma chema Lara Pentagaine? Dupa cateva secunde am vazut coborând o femeie bătrâna,îmbracăta in albastru cu un sort alb pe ea si parul prins in coc. Era menajera.
-Corolina,ea e Lara, fiica noastra. Ii poti arată te rog noua ei camera.
-Desigur, pe aici drăguțo.
-Dar bagajele mele? am întrebat putin nedumerită.
-Nu-ti face griji,ti le vom aduce imediat,mi-a spus mama.

Am urmat-o pe Carolina pana in fata unei uși.
-Gata,aici e. Sper sa te simti bine aici,stiu ca e greu. Si eu am fost adoptată,dar vei vedea ca te vei acomoda foarte usor. Daca ai nevoie de ceva doar striga-ma,a spus Carolina.
-Multimesc,dar imi puteți aduce va rog bagajele. Am lucruri importante acolo.
-Desigur,ii voi zice domnului Pentagaine sa ti le aducă.

Am deschis usa așa-zisei mele camere si am împietrit. Era cat un apartament. Aveam baia mea proprie,un dulap uriaș,o măsuță de machiaje,un pat uriaș...totul era perfect. In cateva minute tata a intrat cu bagajul meu.
-Fa-te comoda. Ai timp. Este ora 8 ,la ora 9:30 este cina. Te va chema Carolina.
-Am inteles,multumesc.

Eram fascinata de tot ce mi se intampla. Nu imi venea sa cred ca asta e casa mea. M-am dus si mi-am facut un dus,si am ieșit învelită într-un prosop pentru a ma schimba in ceva pentru cina. Stand întoarsă spre dulap ,aud o voce masculină spunand:
-Frumoase picioare.

Cand m-am întors am vazut stand in tocul ușii un baiat cam de 17 ani,înalt,îmbrăcat in jeanși,tenesi,un tricou si o geaca de piele. Avea un par saten si niste ochi albaștrii superbi. M-am holbat aproximativ 10 secunde la el apoi am rupt tăcerea întrebându-l:
-Ăăă tu cine esti?
-Eu? Sunt Tom,Tom Pentagaine,iar tu trebuie sa fi Lara,a spus el inca holbandu-se la corpul meu umed învelit in prosop.