Ziua in care ne-am cunoscut (Volumul 1)

Singuri acasa

M-am trezit dimineata putin buimacă si am observat ca la picioarele mele se afla un trandafir si un bilet pe care scria "Imi pare rau ca m-am comportat ca un nesimțit. Azi suntem singuri acasa, mama si tata se afla la o ședinta la lucru iar menajera si-a luat concediu. Ți-am lăsat micul dejun pe masa,ma întorc pe la 12. Semnat Tom"

M-am uitat la ceas si era 10. Minunat, 2 ore eram singura. Tot ce speram era sa nu ma pierd in casa. Era doar a doua zi in casa asta si mama si tata deja plecaseră. Sigur sunt niste oameni ocupati deci probabil chestia asta cu "singuri acasa" se va mai repeta. Mi-am facut rutina mea obișnuita alegând sa ma îmbrac in niste colanți negrii,un tricou lăsat pe umeri si niste tenesi albi. Parul mi l-am prins intr-o coada de cal si am pornit sa vad ce mi-a lăsat Tom de mâncare. Intr-un final am găsit bucătăria. Pe masa era o singura farfurie pe care păreau a fi niste paste franțuzești si o cana cu ceai langa. Bineînțeles ca langa se afla un bilet "Sper sa iti placa,le-am facut de unul singur. -Tom"

Cand am vazut ca le-a facut singur al avut o mică reținere dar pana la urma am gustat. Am inceput sa mananc si dupa ce am terminat am observat ca se făcuse deja 11:50. Tom trebuia sa apara. Cand am dat sa ma ridic ,ma ținea ceva. Pur si simplu nu ma puteam mișca de pe scaun. M-am smucit si pana la urma am reușit sa ma ridic. Imi pusese lipici pe scaun,bineînțeles ,era prea dragut ca sa fie adevarat. La scurt timp am auzit usa de la intrare.
-Wow,lenjerie intimă roșie. Buna alegere ,sor'mea, a spus el râzând in colțul gurii.

Am aruncat o privire in jos si am observat ca da, chiar rămăsesem doar in lenjerie de la brâu in jos,apoi am observat colanții ce rămăseseră pe scaun fiind deja foarte rupți.
-Esti cel mai nesimțit baiat pe care l-am întâlnit vreodata. De ce dracu trebuie eu sa trăiesc cu tine? i-am spus eu deja scoasă din sărite.
-Pai stii parintii mei te-au adoptat si...
In acel moment m-am apropiat de el si i-am dat o palma peste fata atat de tare încât ma ustura si pe mine mana.
-Dispari din fata mea,idiotule, i-am spus împingându-l.

Am fugit in camera mea si mi-am dat drumul la muzica in speranța ca poate ma voi mai liniștii. Am auzit cum Tom bătea in usa strigând:
-Haide Lara, a fost doar o gluma nu te mai preface ca nu ma auzi.
-Imi pare rau nu te aud, muzica e prea tare,am spus eu evident fiind ironica.
-Ai 5 secunde sa imi deschizi.
-Ca de nu ce? l-am întrebat printre dinti.
-Ca de nu asta...

In acel moment a spart usa si a intrat peste mine in camera,mi-a oprit muzica si a venit spre mine. Se apropiase prea mult de mine, mult prea mult. Ii simțeam respirația atat de aproape, mult prea aproape. I-am simțit mana lui foarte puternica ca imi cuprinde talia. Am știut ce va urma asa ca am acționat la timp,i-am mai dat o palma de data asta si mai tare.

-Vad ca te lasi greu. Nici o problema ,imi plac provocările,a zis el ridicând din sprâncene.
-Intelege dracu odata. Sunt sora ta ,încetează sa te mai dai la mine. Comporata-te cu mine ca si cu sora ta si lasa vrăjeala asta cu care le aburești pe toate ca la mine nu merge. Acum ieși afara din camera mea.
-Bine ,bine nervoaso. a spus el tachinandu-ma. Vezi ca mancam pizza la cina.
-Inca nu ai disparut? am spus si am aruncat cu o perna dupa el.

Avusesem cam 2 ore de pace. Dupa care mi s-a facut foame ,si știind ca nu era Carolina si casa si idiotul ala plecase iar in oras mi-am amintit ca mereu avem bani im casa. Asa ca am luat hotărârea sa imi fac timp si pentru mine si sa merg sa mananc la un restaurant. Zis si facut!

Mi-am luat o rochie galbena de primăvara ,niste botine cu toc,mi-am pus niste cercei din aur si bineînțeles nelipsitul colier de la mama,parul mi l-am lăsat ca de obicei pe spate si am plecat. Am luat un taxi pana la restaurantul "Jules Verne" care se afla chiar in vârful turnului Eiffel. In aproximativ 15 minute am si ajuns acolo. Cand m-am dat jos din masina ,in timp ce cotrobaiam dupa telefon prin geanta m-am lovit accidental de o persoana:
-Imi pare foarte rau, am fost neatenta. Chiar mu am vrut, am spus eu simțindu-ma vinovata.
-Stai linistita. Se putea intampla oricui. Hmm...dupa accent se pare ca nu esti de aici.
-Nu,nu sunt. Sunt americanca. Ma numesc Lara,am 16 ani si am venit de curand aici.
-Eu sunt Anna,am tot 16 ani si sunt franțuzoaică dupa cum se poate observa. Mergeam sa mananc in turn, tu ce cauți pe aici?
-La fel, mi s-a facut foame si eram singura acasa. Ai vrea sa mergem impreuna?
-Sigur ,hai. Poate asa ne cunoastem mai bine.

Am petrecut in jur de 2-3 ore cu Anna si i-am povestit absolut tot. Parea o persoana de încredere. Am facut schimb de numere de telefon si mi-a povestit cum e scoala aici pentru noii veniți. Scoala începea intr-o saptamana dar presupun ca de înscrierea mea se ocupau mama si tata.
-Eu trebuie sa plec ,Lara. Chiar mi-a parut bine si cine stie poate pe viitor ne vom mai întâlnii.
-Si mie mi-a parut bine si chiar mi-aș dorii sa rămânem prietene. Am venit curand si nu cunosc cam pe nimeni.
-Toate au un inceput, de ce nu poate ca începutul tau sunt eu? a spus ea râzând.

M-am întors acasa pe la 6. Si bineînțeles ca a urmat interogatoriul.
-Unde ai fost? m-a întrebat Tom destul de furios.
-Am fost sa mananc, nu stiam ca trebuie sa stau sechestrata in casa. i-am răspuns nervoasa.
-De ce nu mi-ai spus nimic esti sora mea mai mică, trebuie sa stiu tot ce ti se intampla cat nu sunt mama si tata acasa.
- Pai ai fost prea ocupat sa pleci. Si oricum nu iti pasa de mine, esti doar un nesimțit,idiot care nu stie sa faca decat glume proaste.

In acel moment am crezut ca ma va lovii. A ridicat mana asupra mea iar mie mi-au dat lacrimile. S-a oprit. S-a uitat in ochii mei care erau deja umpluți de lacrimi.
-Imi pare rau ,Lara. Te rog nu plânge,iartă-ma nu am vrut sa ridic mana la tine. a spus el si am vazut cum o lacrima i se prelingea pe obraz.
-Te rog ,pleacă de langa mine. Nu vreau sa te mai vad. am plecat in camera mea plângând.

Peste ceva timp a strigat la mine sa vin sa mananc. Am urlat la el sa ma lase in pace ca nu vin nicăieri.

Dupa cateva minute in care probabil a vazut ca nu ii merge s-a hotărât sa vina la mine cu o pizza si suc.
-Poftim ,printeso. Poate iti Mao trec nervii. mi-a spus el încercând sa zâmbească deșii vedeam in ochii lui ca se simțea vinovat.
- Te-am rugat sa ma lasi,te rog pleacă acum.
-Ok, plec. Nu vreau sa te enervez si mai rau. a spus si a plecat dar inainte de a pleca m-a sarutat usor pe frunte ceea ce m-a facut sa ma simt protejata. Dar tot eram nervoasa pe el.

Am mâncat pana la urma ce imi adusese el si dupa l-am strigat:
-Toooooooom!
-Ce e? Ce se intampla? La ce dadusi foc?
-La nimic. Dar daca vrei sa imi mai treaca din supărare du-mi farfuria si sticla de suc la bucatarie.
-Șantajistă mică ce esti. Ok le duc ,dar eu ce primesc?
-Un cacat, dispari pana nu o sun pe mama si ii spun ca ai ridicat mana la mine.
-Ai dat-o pe aia grea. Acum chiar o sa le duc.
-Asa ziceam si eu.
-Noapte buna ,printeso. mi-a spus si m-a sarutat din nou pe frunte.
-Noapte buna,Tom. i-am spus zâmbindu-i usor.