animo genus

doi

eram așa un distrus. la ore mă uiatam doar după ea. uneori aveam senzaţia că se uita la mine, dar mă înșelăm. până intr-o zi, cand m-am trezit cu un biletel mototolit pe banca. literele erau atât de perfecte și ondulate. puteam jura ca stiu de la cine e, dar nu îndrăzneam să îl deschid. până când mi-am luat inima în dinţi și l-am deschis.

"Cat să mai astept să îmi vorbești?"

               Alsacia

Am rupt o foaie de caiet și am scris pe ea cu o cariocă.

Ok. Vrei sa ieși cu mine?

Și l-am aruncat pe banca ei. Apoi, a mai urmat un bilet.

Bittersweet 18. Te aștept. 17:19. Nici un minut in plus.

Alsacia. ( fără Lorena )

Am schițat un zâmbet și am pus biletul in penar.