Venise ziua procesului iar Cezar nu se simțea pregătit. Noaptea trecută nu poate fi numită noapte deoarece nu a putut să doarmă , se gândea la ziua procesului , iar acest gând nu voia să iasă din mintea lui.
Printre toate acestea , Cezar vedea ceva bun: scăpase o zi de la școală. Pentru el, în ultimul timp școala devenise o închisoare a viselor, o închisoare în care nu se putea exprima liber, ci trebuia să facă ceea ce nu ii placea.
Abia când a ajuns în fața Judecătoriei a realizat că totul era adevărat și că, de acum încolo viața lui o să fie complet diferită.
Judecătoria era rece. Se vedea că este o cheie a tuturor nedreptăților. Până și sufletul tau se înfiora la intrarea in aceasta.
Părinții lui Cezar au mers în sala de judecată, iar Cezar a fost dus într-o alta sala, unde i s-a pus întrebarea:
-Cu care din părinți ai vrea să rămâi în continuare?
-La mama.
-Deci...vrei sa ramai cu mama....bine atunci. Îți mulțumim.
După aceea , Cezar a așteptat în holul Judecătoriei ca si procesul sa se termine. Singura lui dorința era să se termine cat mai repede procesul.
Buna tuturor, am revenit după o perioadă îndelungată in care nu am mai scris.
Aștept părerile voastre :)))
