Eu si Gravity falls

11.În care o veveriță îmi da sfaturi de viață

Eram in pestera apoi m-am trezit la școală speriată sau mai bn zis terifiantă, îngrozită și asta datorită faptului că acest loc de tortură care inca de mai aplica tuturor copiilor era sursa tuturor temerilor mele , asta explica de ce idiotul acela de Cifru m-a trimis aici.
După vreo 5 minute in care am tipat "Nuuuu! Fir-ai tu sa fi de #*/;#* ", un val de întuneric răpește toată lumina sălii în afara unei sfere de lumina, seamănă cu un glob de cristal înfășurat în fâșii albastre ca cerul de iarna, mi se taie respirația, amețesc ,dar înainte să închid ochii vad o față familiară cu o expresie de teroare pe chip apărând pe suprafața luminată a globului apoi închid ochii nereușind să mă împotrivesc întunericului.
  O  blastina întunecoasă cu o ceață mai ceva că cea din Scooby Doo apare in fata mea, mă ridic de pe jos oarecum speriată și încep să țip.
-PACIFICA?Aștept doua secunde .. DIPPER?MABEL? ... (oare cum il chema pe tipul ăla cu ochii gri?.... Of frate! A da...) JEFFRY?( A nu era Jeff ... Soarta .. se prinde că despre el îi vorba daca o fi pe aici)
   Aud un foșnet venind dinspre un copac decorat neglijent cu liane și frânghii uzate.
   Cu nesiguranță in mine pășesc ușor spre copac.
    Ajung acolo mă apuc de scoarța copacului apoi ies la atac...
-Aha ! Spun eu crezând că e cineva acolo. Spre surprinderea   mea, vad doar  rădăcinile  copacului, pășesc ocolindu-l și aud din nou un foșnet dar de data asta s-a auzit de sus. Mă uit și vad o coada stufoasă șatenă chihlimbar.
-Doar o veveriță, spun eu ușurată​. Stai ce ar căuta o veveriță într-o blaștină, adică nu e că și cum ar fi ghinde pe aici.
-Stiu dar doar corpul acesta era disponibil! Spune o voce groasa necunoscută care face sa îmi treacă fiori pe șirea spinării.
   Mă uit disperată in jur. Nimic înafara de mn și vever... Nu te cred.Imi trece prin minte gândul că înebunesc dar apoi mă uit în copac din nou și văd că veveriță nu mai e acolo...pfiu! Ce ușurare nu-s nebuna!...Nu îmi termin șirul gândiri când văd veverița jos lângă copac uitându-se la mine cu niste ochi azurii că de om.
-Aaaaaaaaa! Strig eu dând tot aerul din plămâni afara.
-Acum că ai terminat, fi atenta, eu sunt oracolul.
-Oracolul veveriță din blaștină?Il întrerup eu.
-Nu, doar oracolul, și nu sunt veveriță de fapt sunt spirit..
-Care a intrat intr-un corp de veveriță?
-Doar corpul acesta era disponibil, zise veverița pe un ton puțin enervat.Eu sunt aici sa iti transmit o profeție, care te va ajuta in găsirea celorlalte elemente.
-Dar de ce ai avut nevoie de un corp de veveriță intr-un vis. Adică ai nevoie de corp că sa intri in visele oamenilor?
-Da ai nevoie, acum taci și bagă la cap.
   Totul era că intr-un film de groază gândul bătea ridicând ceață și făcând să tremure frunzele copacilor.Apoi glasul se auzi:

         " Ochiul pe 2 i-a adormit
          Unul e aproape
          5 paznici cu ochi alungiți
          Arată calea focului spre moarte "
    După terminarea ultimului vers totul reveni la normal lasandu-ma sa zic:
-Stai, cu ce mă ajută asta?E o poezie fara pic de sens.Cum o s-o rețin?
  Dar era prea târziu veverița prezicator dispăruse.
  Totul a început să tremure apoi sa se șteargă in fata ochilor mei.
Eram conștientă dar nu îmi deschidem ochii încă. Simțeam că sunt în mișcare vântul vuia în urechile mele apoi totul se oprește brusc.Deschid ușor ochii și il vad pe Jeff deasupra mea alaturi de Pacifica, Mabel și Dipper. Toți se uitau la mine de zici că murisem.
- Puteți să nu vă mai uitați așa la mine? zic eu cu ochii încă întredeschiși.
  Toți tresar puțin speriați apoi se calmează și atunci deschid ochii de tot.
- Ruby!zice Pacifica îngrijorată și totuși fericita să mă vadă,apoi mă îmbrățișează strâns.
-Sunt bine!Unde suntem?Zic eu clar nedumerită și confuză.
- Încă în labirint, spuse Jeff.
- Mă bucur că ești ok, spuse Mabel îmbrățișându-mă la rândul ei.
- Ce ai pățit la mâna? întreabă Dipper arătând spre brațul meu pe care erau desenate in patru rânduri niste hieroglife ciudate, îmi ridic brațul drept mai aproape și văd că hieroglifele sunt defapt desene. Pe primul rând erau desenati doi oameni dormind exact ca cei pe care ii desenezi când ești mic, cu mâinile și picioarele ca niște dungi și capul în forma de cerc, pe al doilea rând era desenat cifra 1 și apoi cuvântul "aproape", pe al treilea rând  5 fete cu niște dungi in loc de ochi și un lacăt, iar pe ultimul rând era o flacăra tăiată de un X . Îmi amintesc totul.
-Trbuie sa va zic ceva!
Încep sa le zic tot cap coada omițând intenționat fața din globul albastru (sincer nici eu nush de ce).
După marele meu moment de povestitor toți și-au pus pe gândit.
- Ce poate să însemne profeția?murmură Dipper scarpină duse în cap, puteam sa vad cum i se învârt rotitele în cap.
- De ce o veveriță?spuse Jeff după o secunda profundă de tăcere.
-L-am asta mă gândeam și eu?zise Mabel cu totul de acord.
- Eu zic să găsim o cale să ieșim din labirint după care ne mai gândim! propune Pacifica ridicându-se și uitându-se în jur.
- După ce te uiți? întreb eu confuză.
- După ceva ascuțit și dur, zise ea continuând să caute.
- De ce ai avea nevoie de așa ceva? o întreabă Jeff.
- Ca s-o implânt in zid că mai apoi să mă catar pe ea, vad ceva luminos poate e o cale de a scăpa.
   După spusele ei toți am început să căutăm. După cam 10 minute Dipper a găsit ceva asemănător descrierii obiectului de care zicea Pacifica, era un mâner de torța din fier care a fost îngropată sub pământ până ce am dezgropat-o noi.
- Perfect, acum trebuie doar să o împlântăm in zid, zise ea.
- Dar cum facem asta? întrebă Mabel.
- Simplu, spuse Jeff luând obiectul și încercă insa fara reușită.
- Da-mi mie chiestea aia! zic eu deja sătulă de situație.
   Încep să mângâi peretele în căutarea unei zone cu material mai moale până când o găsesc. Iau torța și o infing destul de mult, dar nu de ajuns. Apoi Jeff îmi vine in ajutor trăgând un șut în torța reușind să o fixeze.
- Ok acum trebuie doar că cineva sa de urce, cine se oferă? zice Pac privind în jur.
- De ce să ne urcăm noi? De ce nu tu?întreabă Mabel cu reproș.
- Fiind că eu am avut ideea.
- A și noi trebuie să o testam sa vedem daca e ok sa te urci tu?
  Și încep să se certe până când...
- Ok ... Gata, mă urc eu, zise Jeff obosit de atâta cearta.