In asteptarea rasaritului

Capitolul 1

Nu, nu trebuia sa mai continue asa... ceva trebuia sa se schimbe. Nu mai putea sa se invarta in acelasi cerc vicios... mai bine de doi ani zilele au zburat fara evenimente care sa ii demonstreze ca traieste, ci doar a trecut prin evenimentele monstruase din cosmarul unui an si jumatate in care a luptat pentru liniste, iar dupa ce a castigat-o si spera ca poate sa isi traiasca propria viata, aceasta i-a adus doar o nenorocita rutina.

Desi exista o voce interioara care ii spune ca trebuie sa plece din casa parinteasca, unde a crescut infruntand bestia care se va intoarce la un moment dat, unde involuntar a cunoscut ura care-i tot macina sufletul, totusi aceasta este prea slaba in comparatie cu toate principiile si mecanismul ei care actioneaza pentru binele apropiatilor si nu al ei... deci nu este posibil sa guste viata pana cand mama ei nu este in siguranta... nu, nu ar putea trai linistita asa, fara sa o apere cu toate fortele, sa o sustina, sa fie puternica pentru ea..."un stalp de sustinere" - cum o numeste mama ei... adica pana cand "el" va muri! Doar atunci se va simti eliberata de aceasta povara ce ii apasa existenta din totdeauna... "el", singura pesoana care ii manjeste sufletul cu putreziciunea urii cu aceeasi intensitate cu care dragostea pentru mama ei il lumineaza, care ii este tata oricat de mult ar fi dorit sa schimbe asta.

Sunt atatea trairi care i-au schimbat interiorul cand incerca sa isi aleaga un drum, o personalitate incat acum, desi stie ca au fost modificari, nu poate ghici catre ce au indreptat-o. Se tot auto-analizeaza fara sa gaseasca raspunsuri... cat de ciudat! La varsta cand ceilalti se bucurau de magia copilariei, ea nu isi ingaduia sa viseze pentru ca realitatea isi facuse loc in cugetul sau crud mult prea devreme, demoland vraja Craciunului, a Mosului si Zanei Maselute; spiritul luptei se agatase de un corp prea fraged intarindu-l cu o puternica aversiune impotriva nedreptatii, cand aceleasi generatii nu aflasera inca de existenta Binelui si Raului.

Apoi cand ceilalti descopereau clocotul adolescentei, ea avea deja un caracter puternic, constiinta de fier...ce pierdere ca nu a fost constienta de acestea, decat dupa ce un adevarat prieten i le-a asternut in fata ca pe niste comori ascunse pana atunci si cand schimbarile au inceput sa apara.

Iar acum... acum nu stie cine este, ce trasaturi o pot defini, va mai putea lupta sau va fi ca un stejar doborat.