Capitolul 3

18 1 4
                                    

- Bem un ceai rece?

- Dupa atat efort eu vreau doua!

Dupa ce toate ceaiurile au fost aduse pe masa terasei, clientele fidele ale acesteia cu fetele imbujorate savurau bauturile cu gheata. Dupa nici doua minute Tara observa ca toate privirile insetate erau atintite asupra ei

Oh, nu! Acesta e unul din momentele in care a avea prietene atat de apropiate este un dezavantaj.

- Clipiti, fetelor! Nu ma simt prea bine... Ar trebui sa plec acasa.

- Nu, nici macar nu incerca sa chiulesti de la restantele obligatorii. Trebuie sa ne povestesti toate detaliile, stii bine!

Wow, mimica Sandrei isi impune vointa cu tarie.

Cum sa incep si cum sa termin mai repede, la naiba!

- Da, este adevarat ca am facut sex cu Alex! Aseara am venit impreuna spre casa, am ramas in fata casei lui sa mai vorbim pentru ca niciunul nu aveam chef sa dormim. Am discutat tot felul de subiecte pana am inghetat de frig si m-a invitat inauntru sau mai mult m-a tarat in camera lui. Dupa ce a am epuizat si ultimul subiect inceput afara, s-a asternut o liniste stanjenitoare, asa ca a pornit muzica. Unele ganduri pacatoase incepeau sa dea tarcoale creierului meu, le atacam pe rand cand doua buze mi-au atins ceafa. Nu am idee cand s-a miscat si a ajuns in spatele meu. Am intepenit! Gura lui imi tot tachina gatul pana a ajuns in fata mea, cercetandu-mi privirea, cautand o aprobare banuiesc.

Nu stiu ce a vazut acolo pentru ca eu nu puteam reactiona in nici un  fel, dar s-a apropiat privindu-ma in continuare pana cand buzele ni s-au contopit intr-un sarut inflacarat. Treptat el ne-a dezbracat pe amandoi si continuarea v-o puteti inchipui si singure...sau poate nu! Ha!Ha!

- Aaah! De ce trebuie sa te opresti cand ajungi la punctul culminant al povestirii! Nici o poveste nu se termina asa!

- Iza, poti fi mai blanda? Am spus deja prea mult! Pot doar sa mai adaug pentru ochii rugatori ai Emmei ca a fost ca o avalansa de emotii, ca nu pot sa cred cat de bine se potrivesc corpurile si placerile noastre. Si acum chiar fug acasa! Paaaaa!

- Hei, nu poti sa te ascunzi de noi!

In asteptarea rasarituluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum