Spintecatorul

Teama de a fi ucis

     Am simtit cum inima imi urca in gat, sufocandu-ma. Banuiesc ca fata imi era deja purpurie.

      - C-ci-cine esti? Si d-de ce imi schingiu visele?

      - Sunt un spintecator.

      - Nu mi-ai rapuns la nici o intrebare. "Mai bine decat nimic" mi-am soptit in gand. Ce vrei?

      - Poveste lunga. Vino cu mine.

      Vocea lui era exact ca cea a unui adolescent: pe nas, calmă, sfidatoare. Si cu toate astea, nu preszenta nici o urma de amenintare, presupun ca asta era si intentia lui.

      - Ce? Esti scrantit? Nici macar nu te cunosc. Iar infatisarea ta nu te face mai inocent.

      - Aparențele înșeală.

     Calmul si raspunsurile lui ma frustrau cum nu a mai reusit nimeni si nimic, niciodata in viata mea. Pur si simplu ma simteam ca un copil de 5 ani certanduse cu unul de 12. Ajunsesem in punctul in care clocoteam de furie. L-as fi calcat in picioare, chiar acolo, chiar atunci. Si totusi, am tras aer adanc in piept :

      - Spune-mi cine esti.

       - Ma numesc Synyster Gates. Dupa cum am mai spus, sunt un spintecator.

       Mi-am repetat  de cel putin 100 de ori. Synyster Gates. Numele il imbraca la fel de bine ca si tatuajele si hainele lui.

        - Mai exact, ce doresti, spintecatorule?

        - Sa vii cu mine.

        - Nu merg nicaieri pana nu imi spui detaliat ce vrei, am spus incercand sa afisez un ton intimidant.

        - Nu plec nicaieri fara ca tu sa vi cu mine. Nu poti sa-ti spun acum, ei ne urmaresc, a raspuns el la fel de calm.

         Am meditat putin, dar nu reuseam sa inteleg ce vrea sa-mi spuna.

        - Care ei? am intrebat incet.

         - Umbrele.

         Desigur. Lucrul pe care îl uram cel mai mult. Desi nimic nu-mi garanta ca-mi va face rau, nu aveam incrdere in el pe deplin. Cine ar avea, totusi? Trebuia sa dai dovada de o minte bolnava si un curaj nebun ca sa faci asa ceva.

          - Fie, am raspuns in cele din urma.

        S-a intors si a inceput sa mearga linistit, ca si cum nu i-ar fi trecut prin cap ca as putea fugi in secunda urmatoare. Dar nu am facut-o. Desi ma infricosa si simteam fiori pe șina spinarii numai uitandu-ma la el, in acelasi timp imi oferea o stare de liniste, o liniste calda, ca un vis frumos din care nu mai vrei sa te trezesti.