Fate [Yaoi]

II. Trust me.

Dar practic nu s-a sfarsit lumea sau asa ceva. Inca mai am timp. Sau nu? Gandindu-ma la aceste lucruri, am luat telefonul de jos si am format numarul doctorului. Inima imi batea din nou cu putere. Nu intelegeam de ce, acum ca aflasem rezultatul, ce putea fi mai rau? Apa se auzea curgand ceea ce ma ducea cu gandul ca Lee facea dus asa ca puteam vorbi linistit.

-Imi pare rau, dar am avut o problema. am spus eu cu un nod in gat. Totusi, as vrea sa va adresez o intrebare.

-Va ascult.

Mi-am facut curaj si am spus-o: -Cat mai am de trait?

Apoi mi-as fi dorit sa nu fi pus aceasta intrebare niciodata deoarece aflasem ca mai am la dispozitie 2 ani. Doi. Evident, m-am intors langa Lee, care intre timp si-a terminat dusul,  insa fara sa-i spun nimic. Probabil va observa singur la un moment dat deoarece dupa spusele doctorului o sa-mi cada parul si o sa se observe o schimbare masiva. Nu are rost sa il ingrijorez. Am refuzat sa ma operez pentru ca vreau sa stiu ca am murit din cauza sortii, si nu din vina doctorilor. Cuprins in ganduri, nici nu am observat privirea ingrijorata a prietenului meu.

-Yuu, ce ai patit? vocea lui cristalina a rasunat in mintea mea si m-a facut sa ma trezesc la realitate.

-Nimic. Doar ma gandeam. i-am lasat un sarut usor pe buze, indreptandu-ma apoi spre bucatarie pentru a face cate ceva de mancare.

Nici doua minute nu au trecut caci l-am vazut pe micutul meu inger pazitor stand in tocul usii, privindu-ma foarte insistent. Era si normal. El stie cand mint. Totusi, daca nu-i spun nimic nu are cum sa afle.

-Nu ai incredere in mine? o voce dezamagita mi-a cutreierat gandurile.

-Cum de intrebi asa ceva? am raspuns eu mirat, intorcandu-mi in acelasi timp capul pentru a-l putea privi in ochi.

Avea mainile incolacite in jurul bazinului meu asa ca am profitat de pozitia fascinanta in care ne aflam, oferindu-i un sarut pe care l-am intretinut amandoi pana in dormitor de unde eu am preluat controlul. Mi-am bagat mana pe sub tricoul lui, el incepand sa-si etaleze placerea printr-o serie de gemete care imi gadilau timpanul. Era mai rosu ca un vulcan, la fel ca prima data. Niciodata nu a incetat sa fie asa timid, chiar daca e a o mia oara cand facem dragoste. Asta era unul dintre lucrurile care ma faceau sa il vreau si mai mult. Mi-am strecurat mana in boxerii lui, masandu-i sexul. Si-a lasat capul pe spate, arcuindu-si spatele, rspiratia devenindu-i din ce in ce mai grea. Si-a dus mana la gura, putin rusinat de sunetele pe care era capabil sa le produca. Momentele acestea erau mereu perfecte. Uitam de toate grijile, de tot ce ma enerva sau de orice tristete din acel moment. El este medicamentul meu. N-as putea duce o zi fara el si buzele sale ce seama cu niste cirese. Rosul acela ma indemna sa le sarut cu asa multa dorinta si pasiune incat aveam impresia ca eram pe cale sa le devorez. In curand, ambii ramasesem in ''costumul lui Adam'', eu incepand sa il penetrez. Incepuse sa isi muste degetul deoarece mana nu mai era de ajuns pentru a opri placerea ce ii strapungea trupul. Dar interesant era ca mereu lasa balta orice fel de acoperire atunci cand intram in el. Pur si simplu durerea imbinata cu acea vesnica placere il facea sa se simta sleit de puteri, dandu-i impresia ca poposeste pe un nor pufos.

A adormit instantaneu cu capul pe pieptul meu. Niciodata nu mai adormise asa repede. Poate este chiar obosit. Am inceput sa ii mangai usor parul. Acel par castaniu care ma facea sa imi pierd mintile. Si cand ma gandesc la faptul ca daca nu ne-am fi mutat aici, nu as fi ajuns sa-l cunosc pe el, mi se face pielea de gaina. Iar mie nu imi plac gainile. Locuim impreuna de 3 ani. O relatie perfecta. Inca mai avem prospul pe care l-am folosit prima oara. O amintire pe cat de frumoasa, pe atat de amuzanta. Dar acum in calea noastra s-a asezat un asversar de temut, pe care din pacate nu il putem combate. Boala. Uitandu-ma prin camera, privirea mea a intalnit ochii aceia negri. Singurii care imi fac inima sa o ia la galop.

-La ce te gandeai? vru sa stie Lee.

-La...viata...cred. i-am raspuns, insa nesigur pe mine. Din ce cauza, habar nu am.

Imi trimise o privire confuza, urmand sa-si aseze capul inapoi pe pieptul meu pentru a imi auzi bataile necontrolate ale inimii. In tot acest timp se juca cu degetele lui catifelate pe abdomenul meu, facand tot felul de ''desene'' pe acesta. I-am lasat un sarut pe clavicula, urmand sa-i spun:

-Auzi bataile astea? Daca nu ai fi tu, probabil nici ele nu ar fi. 

Se inrosise din nou mai rau ca un rac, ascunzandu-si fata in pieptul meu. Am chicotit usor, strangandu-l tare in brate, ca si cum ar fi putut sa-mi scape printre degete. Era al meu. Si pana in ultima zi aveam de gand sa nu-l impart cu nimeni.

Ma simteam asa de protejat in bratele lui. Fiecare centimetru din mine tanjea dupa atingerile sale fierbinti. Cand buzele lui se napusteau asupra corpului meu, placerea imi determina corpul sa tremure, astfel blocandu-mi-se orice sansa de a mai atenua din gemetele destul de puternice pe care le scoteam. Cand ii simteam degetele plimbandu-se pe sira spinarii, tot corpul meu era strabatut de un fior care cerea mai mult decat niste atingeri. Il vroiam pe el. Nu stiu ce m-as fi facut fara el. Modul in care ne completam e de-a dreptul minunat. Nu am crezut niciodata ca voi putea gasi o persoana cu care sa ma potrivesc din toate punctele de vedere. Cei trei ani petrecuti cu el au fost o adevarata poveste desprinsa parca dintr-un film. Cateodata l-as pune sa ma ciupeasca pentru a fi sigur ca nu este cumva imaginatia mea. Acea zi ploioasa de octombrie a fost ziua mea norocoasa. Nu pot sa spun ca nu ne-am gandit si la o nunta pana acum pentru ca as minti cu nerusinare. Eu am fost mereu cel care a deschis acest subiect, exprimandu-mi dorinta de a putea avea numele lui. Intre timp, am vazut ca Yuu adormise, asa ca m-am imbracat si m-am dus pana in bucatarie pentru a bea un pahar cu apa. Cand am vrut sa ma intorc in camera, am observat un plic pe presul usii de la intrate si evident, m-am dus sa-l iau. Era pe numele lui Yuu, dar mai mult ca sigur nu s-ar supara daca m-as uita si eu. Ce-i drept, curiozitatea ma omoara. Cand am citit primul rand, deja mi se facuse rau. Aceasta spunea:''Expeditor: Spitalul Seattle Press'', asa ca am continuat sa citesc pana am dat de rezultator unor analize de are eu habar nu aveam. Ce se intampla? Yuu chiar are cancer? Si nu mi-a spus? Am inceput sa vad negru in fata ochilor si sa nu mai aud decat un tiuit. Cred ca mi se face rau...