Fate [Yaoi]

III. You know

M-am trezit intr-o camera ce avea un miros intepator, incepand sa imi dau seama de culoarea alba a peretilor ce ma inconjurau. Eram intins pe un pat nu foarte confortabil, simtindu-mi capul cazand greu pe perna mica din spatele meu. Incepand ca vederea sa mi se clarifice, am vazut baiatul pe care il iubesc langa mine, cu capul pe mana mea. Parea sa fie adormit. Apoi mi-am amintit. Plicul. Ceea ce scria in el. Totul mi-a trecut prin minte ca un fulger. Imaginea a inceput sa se incetoseze din nou si niste lacrimi fierbinti mi s-au prelins pe obrajii rosii. In jurul inimii mele se formasera niste ghimpi care o strapungeau in fiecare secunda. Aerul devenea din ce in ce mai putin, plamanii mei primind o cantitate prea redusa pentru a ma putea mentine in viata. Aparatele la care eram conectat au inceput sa scoata acel sunet care anunta doctorii cu privire la ceva grav. Imi simteam ochii prea obositi asa ca i-am inchis, lasandu-ma in voia sortii. Inca mai auzeam cate ceva, astfel am recunoscut tipatul lui Yuu.

-Lee, ingerasule! Nu ma lasa! tipetele lui disperate mi-au trimis fiori pe sina spinarii, facandu-ma sa tresar si sa am pentru ce lupta din nou.

M-am linistit incet incet. Doctorul mi-a introdus o substanta care trebuia sa fie un calmant in perfuzie, pentru a fi sigur ca nu voi avea din nou un soc. Cu toate astea, lacrimile nu au incetat sa curga, formand parca un izvor pe timpul verii. Am simtit atingerea calda a prietenului meu indepartandu-mi lacrimile.

-De ce plangi, Ciresel? a intrebat Yuu, spargand linistea.

M-am cutremurat la auzul vocii lui ingrijorate. Chiar daca vroia sa para un om dur, pun pariu ca se abtinea din greu sa nu planga. Am deschis gura pentru a-i putea spune motivul care ma apasa cumplit, dar vorbele nu aveau de gand sa iasa. Am dat din cap, inca incercand sa imi stapanesc siroaiele de lacrimi care se luptau sa se elibereze. Am decis sa nu ii spun nimic. O sa astept sa ma anunte el. Asta daca va avea vreodata increderea necesara sa imi poata spuna acest lucru. Am schitat un zambet, incercand sa ascund suferinta si tristetea din sufletul meu rupt in milioane de bucati. Mi-a zambit inapoi. Acel zambet cald pe care peste doi nenorociti de ani nu o sa-l mai vad. Mana lui a lasat o atingere usoara si fierbinte pe gatul meu, coborand apoi pe mana pana la incheietura. Era asa gresit, dar totusi tanjeam dupa acele atingeri. Vroiam sa il simt mai aproape ca niciodata. Asta cat inca mai aveam posibilitatea. Buzele noastre au facut contactul, lasandu-ma sa le inspectez. I-am lasat cu greu limba sa-mi patrunda in cavitatea bucala deoarece in salon mai erau doctori sau asistente care se uitau atent la noi. Dar ce mai conta? Mi-am imaginat ca suntem numai noi doi, ducandu-mi mana in care nu era introdus niciun astfel de fir dupa gatul lui pentru a fi sigur ca nu o sa imi dea drumul prea repede. Ma simtea asa protejat. Ce o sa ma fac eu fara el? Cu siguranta nu puteam gandi asta. Nu acum, cel putin.

La un moment dat, s-a departat usor, dandu-mi voie sa respir din nou. Probabil eram mai rosu ca un vulcan, inca gafaind dupa momentul anterior. Mana mea inca se sprijinea pe gatul lui, ceea ce l-a facut sa se uite in ochii mei si sa chicoteasca pentru cateva momente.

-D-De ce razi? l-am intrebat eu uitandu-ma la podea.

Oh, da! Podeaua era asa frumoasa.

-Esti asa adorabil cand te intimidezi. a spus Yuu, urmand sa imi ia fata in mainile sale puternice si sa imi lase un mic sarut pentru a ma provoca.

Stia ca ma scotea din minti cand facea asta. Inima mea o lua la galop foarte serios. Ramaneam blocat, inauntrul meu icnind de placere. Am vrut sa ii raspund la provocare, dar de fiecare data cand deschideam gura, ma trezeam cu inca un sarut din partea dragului meu prieten. M-am lasat invins pentru a putea vedea acel zambet victorios formandu-se pe chipul lui Yuu. Era un moment demn de premiile VMA pentru cel mai bun videoclip, pana cand indrumatorul a trebuit sa intre in salon si sa strice tot. In ciuda acestui fapt, a adus o veste aparent buna.

-Va puteti duce acasa, dar exista o conditie.

-Orice! sari Yuu, luandu-ma si pe mine in brate, facandu-ma sa scot un mic tipat din cauza socului.

Mi-am incolacit repede bratele in jurul gatului lui Yuu pentru a fi sigur ca nu ma va scapa si voi mai primi inca o luna de spitalizare. Apoi mi-am dat seama. Fiind ''imbracat'' cu un halat din spital, cam aveam posteriorul dezvelit. ''Yuu, mi se vede fundul.'' i-am soptit prietenului meu, care auzind asta a inceput sa-si plimbe fix prin acel loc. De ce nu m-am gandit la asta? Pentru ca doctorul sa nu vada cat de rusinat eram, mi-am ascuns capul in pieptul lui Yuu. L-am auzit pe indrumator chicotind, probabil dandu-si seama in ciuda incercarilor mele de ''acoperire''.

-Este necesar sa mai stea in pat inca doua zile pentru ca muschii lui sa se refaca complet.

Acestea fiind spuse, toti cei din adrul medical au iesit, lasandu-ne pe mine si Yuu sa ne pregatim de plecare.

-Oppa, v-vreau sa ma schimb. i-am spus lui Yuu putin stanjenit.

-Mi-ai spus oppa? a intrebat Yuu uimit, ochii incepand sa-i fie cuprinsi de lacrimi.

-D-da. am raspuns eu, lasand capul in jos pentru a-mi ascunde zambetul larg ce imi aparuse pe fata.

M-a asezat incet pe pat, urmand sa imi desfaca la fel de incet halatul cu care eram imbracat. Nu am opus deloc rezistenta. Pe de o parte, nu-mi displacea deloc ideea, fiind putin slabit. Pe de alta parte, nu avea rost sa ma opun, oricum forta lui era dominanta. S-a oprit, zambindu-mi sarmant, urmand sa puna o melodie. Serios? O melodie?

There he goes

My babe walks so slow

Sexual tic-tac-toe

Yeah we both know

Era melodia pe care s-a intamplat prima data. Prima noastra noapte. Acum 3 ani, cu doua zile inainte de ziua mea. Ascultam muzica si pur si simplu s-a intamplat. A fost ceva cu totul magnific. S-a apropiat de mine, lingadu-si buzele. ''La multi ani, Ciresel.'' mi-a soptit, urmand sa ma muste de lobul urechii. Nu pot sa cred ca si-a amintit. Eram asa fericit incat l-am lasat sa se joace cum vroia el cu mine, eu bucurandu-ma de fiecare miscare a lui.

-Te iubesc, oppa! am spus eu, fiind putin ragusit.

-Si eu, Ciresel. mi-a sarutat fruntea inainte de a mai spune ceva. Trebuie sa imi promiti ceva.

-Promit! am spus fara sa mai astept promisiunea, eu deja o infaptuiam.

I-am provocat un ras puternic lui Yuu, care se tot uita la mainile noastre interferate. Incepuse sa se joace cu degetele mele. Erau atat de mici, incat pareau ca se pierd in mana puternica a lui Yuu.

-Nu-i asa ca ma vei sustine in orice? a intrebat Yuu, facand acei irezistibili ochi de catelus.

-Poftim? Esti cumva pe jumatate adormit? Ce intrebare e asta? l-am certat eu pe Yuu, incrucisandu-mi mainile la piept.

El m-a imbratisat si am adormit amandoi, ca ''Prince Charming'' si ''printesa'' lui pe patul aspru al spitalului. Se pare ca totusi vom pleca maine de acolo...