Coșmaruri și traume

3.5K 170 34
                                    

~ Isabella ~

Stãteam în mașină fără sã mai spun nimic. Lacrimile încã îmi curgeau incontrolabil pe obraz. Din când în când Harry se mai uita la mine vizibil trist

- Iubito te rog,nu mai plânge...- îl aud spunând

- Era aproape sã fiu violatã Harry,cum sã nu mai plâng?- spun

- Oh iubito... Îmi pare așa rãu pentru tot...pentru fiecare loviturã...pentru fiecare vorbă urâtă pe care ți-am adresat-o... Tu nu ai meritat nicio secundã asta...-spune el sinceritatea citindui-se în glas

- Ai dreptate Harry, nu știi cât de mult mã durea de fiecare datã când mã numeai curvã... Ai profitat de mine și de faptul cã eram amnezică...- spun lãsând capul în jos

- Isabella,eu...regret enorm asta...

Aș vrea sã mai spun ceva dar realizez cã mașina se oprește. Am ajuns acasã

Harry se dã jos și îmi deschide portiera ajutânsu-mã sã cobor. Odatã ce ies afarã vântul rece face contact cu pielea mea,e o senzațue foarte neplãcută

-Isabella, tremuri,haide în casã!- spune Harry mergând spre ușã eu urmându-l

~~~~

Era extrem de târziu și nu reușeam sã adorm deloc din cauzã cã imagini din momentul în care ãia doi mã atingeau mi-se derulau prin cap,provocându-mi plânsul

~ Harry ~

Dormeam dar am fost trezit de niște sunete asemãnãtoare unor suspine. Mã ridic din pat și merg direct în camerã la Isabella

Pãșesc încet în camera ei și mã așez lângã ea pe pat punându-i mâna pe umãr ea tresãrind

- Isabella nu te speria,eu sunt...- spun încet

- Oh...

- De ce plângi?

- Nu pot sã dorm,am coșmaruri cu cei doi... Îmi e teamã Harry...- spune ea izbucnind din nou în plâns

- Shht... Gata,gaata Isabella. Sunt aici și nu o sã permit nimãnui sã te mai rãneascã!- spun și o sãrut pe frunte

- Mulțumesc Harry...- spune încet încã suspinând

- Liniștește-te te rog,acum trebuie sã dormi... Te las. Somn ușor...

Înainte sã apãs pe clanță o aud din nou pe Isabella

- Harry...

- Da Isabella, ce este?- spun întorcându-mã

- Îmi e teamã sã dorma aici singurã!ai putea sã stai puțin cu bine?- întreabã ea cu glasul stins

- Normal Isabella

Ea se întinde în pat și îmi face loc sã mã așez lângă ea. Mã pun în pat întorcându-mã cu spatele la ea deoarece nu vreau sã o fac sã se simtã incomod

Mã surprinde faptul cã ea mã prinde în brațe strâns,mâinile ei delicate înconjurându-mi abdomenul

Dupã nici 10 minute îmi dau seama cã a adormit

Vreau ca lucrurile sã fie perfecte! Vreau ca îngerașul meu să nu mai sufere niciodată

Capitol drãguț ♥

Sper cã vă place. Aștept pãrerile voastre

Cumpărată de un criminal ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum