*
Miez de noapte.Ajunul lui octombrie.
Temperaturile sunt cu mult mai scazute decat se obisnuieste in aceasta perioada a anului. Arterele principale ale orasului sunt pustii, hoinarite din cand in cand de frunze fugare intr-o poezie muta a unui vant potolit si rece de toamna.
Case mici, despartite de garduri vechi din care lipsesc cu generozitate scanduri si imprejmuite de gradini lasate in paragina, pline de buruieni uscate. Niciodata nu a fost un oras de oameni gospodari, niciodata nu a fost un oras de oameni prietenosi sau sociabili. Inca de pe vremea colonistilor, locuitorii din Riverswood se adunasera unii in preajma celorlati, ca intr-o haita, numai de dragul avantajelor, pentru a avea parte cu totii de un trai mai bun. Fiecare dadea si lua ceva inapoi din aceasta intelegere, iar...ei bine, daca nu mai avea ce sa dea...
Multe istorisiri de-a lungul istoriei in care un om care nu a mai avut nimic ce putea fi folosit in folosul comunitatii, a fost eliminat rapid din lista de locuitori.. Dar nu in orice mod, cel putin nu in unul pasnic. Odata la cativa ani, cate un cetatean al orasului disparea intr-un mod subit, sau era gasit fara suflare in camp, sau inecat in apa involburata a raului din apropiere. Bineinteles, nu au fost gasite niciodata suficiente probe pentru a fi condamnat un vinovat, dar in adancul sufletelor lor, politistii locali simt, de fiecare data cand intra in Riverswood, ca nu exista Un vinovat .E ca si cum orasul, impreuna cu toti locuitorii lui, lupta impotriva a tot ceea ce l-ar fi putut tine inapoi din lungul lui drum catre prosperitate. Ca o padure care isi indeparteaza singura uscaturile.
Si are o tenta stranie, poate chiar mai mult decat atat, orasul la ora asta tarzie. In timpul zilei este posibil sa nu fie observat, in timpul zilei "inima" orasului doarme amortita ca ursul in vagauna in timpul unei ierni geroase.
Dar odata cu incepere noptii, se trezeste... si e vie, mai vie ca niciodata!
Odata ce bate ceasul ora 11, toate luminile maghernitelor sunt aprinse!
*
Ziarul saptamanal din Riverswood putea la fel de bine sa fie numit ziarul "de ocazie" din Riverswood, deoarece aparea atat de rar incat era ceva foarte deosebit, o adevarata ocazie speciala sa... iti vezi de treaba ta si sa nu dai nicio atentie materialului proaspat tiparit.
Pe langa asta, localnicii aveau o politica stricta legata de importari si exportari. Ce vine din Riverswood, ramane in Riverswood si Doamne fereasca-l pe cel care incearca sa-l exporte. Astfel, Saptamanalul "de ocazie" era tiparit pe ramasitele de hartie ramase fabricii de hartie igienica din oras, de altfel singura fabrica, care, daca te indepartezi, inchizi amandoi ochii si intorci capul la dreapta, ti s-ar putea parea prospera. Nu este.
Redactorul sef, editorul, tehno-redactorul si graficianul Saptamanalului " de ocazie" este nimeni altul decat Larry Giberson, care pune la fel de mult suflet in ziarul imbunatatit ( si creat ) de el ca entuziasmul locuitorilor in a-l cumpara saptamana de saptamana.
Stirile care apar de obicei sunt legate de hartie igienica mai fina, indigestii la nivel local ( iar asta ne duce inapoi la hartie igienica) si fiinte stranii care ies din padure, intra in oras si o iau razna langa pubelele de gunoi ( s-a intamplat o data. A fost un raton).
De asemenea, casa lui Larry si a repectabilei doamne Giberson, care de cand a cunoscut "Alunele invelite in ciocolata- Riverswood" cantareste de trei ori normalul, se afla la periferie, spre padure si majoritatii le este prea greu sa ajunga pana acolo si nu ar merge nici pentru carnati gratis, daramite pentru vreun ziar. Nu ca i-ar fi pasat cuiva oricum.
Lasand la o parte toate motivele de mai sus, ca sa o spunem pe-aia dreapta... ziarul saptamanal din Riverswood nu era ceva interesant pentru cititori, asa ca cititorii nu erau interesati de el.
Cu toate acestea, intr-o zi de sambata, in fata casei lui Larry Giberson se aude un sunet puternic care rupe linistea obisnuita a orasului.
O motocicleta neagra, lucioasa opreste in fata gradinii si o silueta firava isi scoate casca, lasand la iveala un par inchis, buclat si o fata palida, dar hotarata, ale unei tinere de 22 de ani.
Doamna Giberson isi intrerupe telenovela, nu se sfieste sa rupa legea bunelor maniere, injurand cu voce tare, mai exact nu se sfieste sa urle o injuratura catre persoana din fata usii. Isi incalta papucii inalti, isi ia bata de baseball de dupa usa ( se mai gasea cate un turbat care venea din padure si facea galagie pe acolo, iar cu Larry in casa, era clar... trebuia sa se apere singura).
- Ce mama ma-sii vrei si tu? se rasti, gata sa arunce deja cu unealta salvatoare.
Tanara stramba din nas si isi incrunta chipul, privind cu ura pe sub sprancenele subtiri chipul batranei.
Doamne Giberson nu putu sa nu-si abtina un icnet de uimire la vederea unei motociclete luxoase si a unei femei, toata imbracata in piele neagra, atat de frumoasa. Clar nu putea fi prietena lui Larry. Si atunci ce cauta intr-o sambata atat de linistita in fata poartei lor?
- Resedinta familiei Giberson? Intreba fata cu in glas serios.
- Fi-miu-i plecat, daca asta cauti.
- De fapt, se lumina ea, as vrea sa cumpar un ziar. Multumesc.
Doamna Giberson amuti, iar globii ei oculari isi marira suprafata, devenind sticlosi, foarte sticlosi. Cum era asa ceva posibil?
- A aparut ultima oara acum 3 luni, stii, nu? zise ea, inmanandu-i ziarul rulat.
Tanara aproba din cap, zambind fermecator, fara sa spuna nimic. Se urca pe motocicleta si disparu intr-o clipita.
CITEȘTI
Riverswood
Novela JuvenilAlatura-te noua intr-o calatorie in orasul Riverswood. Deschide si citeste! Sunt sigura ca te va captiva!