Îmi pare rău că am lăsat sfântul jurnal de izbelişte, dragii mei creştini, dar Dumnezeu mă pune la grele încercări, pentru a-mi testa tăria credinţei. Preoteasa mea, lua-o-ar dracii (Doamne iartă-mă!), s-a hotărât ca după doisprezece ani de convieţuire şi de închinat împreună sfântul sânge al Mântuietorului, căpătat de la pomenile pe care le preţuiesc atât de mult, să divorţeze. Arde-o-ar focurile ghenei de fumeie păcătoasă! Şi câte am făcut pentru ea, dragii mei... A fost prima fumeie din sat care a avut epilator. Şi nu orice epilator, ci din acela de la Braun, cu 40 de pensete. I-am cumpărat placă de îndreptat părul de la Remington, perie rotativă de la Philips, apoi de la Rowenta s.a.m.d. Tot ce a vrut bâzdấcu' ei a primit.
Uite aşa au trecut zile bune de când sunt singur, iar poftele trupeşti au început să se facă simţite ori de câte ori la Sfânta mea bisericuţă trece tanti Mariana, o domniţă cu mamelele mai dezvoltate, faţă de restul enoriaşelor mele. Nu am mai rezistat dragii mei. Domnu' să mă ierte, căci m-am încuiat în altar, şi am întors icoana Fecioarei Maria cu faţa la perete, ca nu cumva să fie martoră la păcatele unui preot ajuns la culmile disperării şi la capătul puterilor, lăsându-se ispitit de învăţăturile Necuratului.
Ajutat de tămâie şi cadelniţă mi-am satisfacut nevoile, aruncând şi câte un ochi fedeleş prin gaura cheii, către tanti Mariana. M-am simţit precum în filmul Priest Pie. Acum, de cinci zile ţin post negru, doar cu ţuică si colivă. Mă arde stomacul dragii mei, iar bărbăţia-mi simte lipsa plăcerii, simulate fie ea chiar şi cu tămâie şi cadelniţă.
YOU ARE READING
Jurnalul unui popă
HumorSunt un liber cugetător, aşa cum am spus în nenumărate rânduri. Respect oamenii, indiferent de profesia pe care o au, le respect credinţa şi ideile. Poate părea greu de crezut, însă respect şi preoţii, chiar dacă în ,,Jurnalul unui popă", îi ironize...
