Am trecut astăzi pe lângă biserica din împrejurimile Universităţii, din Bucureşti. Dumnezeule mare! Urechile şi timpanele mele s-au conectat armonios, într-un vals al sunetelor şi al sfintelor cuvinte, rostite de preafericitul preot, deţinător al unui super sistem de sonorizare al bisericii. Încă mă gândesc la acel amplificator, la acele boxe, la mixerul cu egalizator încorporat, la microfonul profesional, cu o frecvenţă de 35-20KHz şi o sensibilitate de 87db+2db. Nu am stat să le admir prea mult, căci eram în grabă. Trebuia să văd ce note are ficiorul meu, la facultate.
Da, am un ficior. Tânăr, înalt, frumos, inteligent, roacăr, cu un par lung şi frumos, precum Iisus. Un singur defect are: este ateu, ardi-l-ar focurile ghenei de copil necredincios! Am încercat dragii mei cititori creştini ortodocşi români să îl aduc pe calea cea dreaptă de mii şi mii de ori, dar în zadar. I-am turnat doar apă sfinţită în pahar la masă, îi fac sfeştanie în cameră de câte trei ori pe zi, ca duhurile rele ce îi intunecă gandirea, să parasească odată şi pentru totdeauna, locuinţa acestuia.
M-am zbătut şi l-am certat de nenumărate ori să aleagă sfântul drum al preoţimii, căci în viaţă nu există lucru mai important decât venerarea Domnului, dar băiatul parcă este întruparea Satanei. S-a inscris la Litere, dorind sa devină scriitor, sau profesor. Ce ruşine pe familia mea, vă daţi seama? Tata a fost preot, bunicul a fost preot, străbunicul la fel. Preoţimea este o tradiţie în familia noastră, iar obraznicătura de copil, vrea să publice romane. Voi ştiţi dragi creştini ortodocşi români că cei mai mulţi scriitori sunt satanişti ? Dan Brown, J. K. Rowling, filosoful Friedrich Nietzsche etc. Doamne, Dumnezeule! Nici nu vreau să mă gândesc la ce tragedie se poate abate asupra familiei mele, dacă nu reuşesc a mă impune ca tată în faţa golanaşului ăsta...
Ei bine, ajuns la facultate, observaşi că în doi ani de zile, baieţaşul meu scump şi drag, are doar o restanţă. Incredibil! Eu la teologie aveam câte şapte restanţe din şase examene. Ca şi cum toate astea nu ar fi de ajuns, am aflat că profesoara care l-a lăsat cu restanţă, a fost concediată. Cum este posibil dragi crestini ortodocşi români, ca dorinţa unui ateiaş păcătos să se îndeplinească? Eu, om credincios, slujitor al Domnului, de zece ani îmi doresc să îl schimbe pe nenorocitul de arhiepiscop, care ne percepe taxă anuală din ce în ce mai mare, nereuşind astfel să pot achiziţiona şi eu un sistem Skytech... dar ce pot face? Mă pot certa cu Domnul pentru deciziile pe care le ia?
YOU ARE READING
Jurnalul unui popă
HumorSunt un liber cugetător, aşa cum am spus în nenumărate rânduri. Respect oamenii, indiferent de profesia pe care o au, le respect credinţa şi ideile. Poate părea greu de crezut, însă respect şi preoţii, chiar dacă în ,,Jurnalul unui popă", îi ironize...
