Cuvintele depresiei...

C.106

Si l-am vazut iarăsi după un timp in care uitasem tot.
L-am vazut in aceiasi cafenea unde am fost si împreună.
Nu l-am vazut din prima , iar grupul meu era reticient fata de revederea mea cu el.
Dramatici si speriați oameni.
De mana ma ținea strâns si frustrat omul pe care il iubesc!
L-am vazut si inima mea emana de data asta ura , inima care odată emana o căldură de necontrolat când il vedeam.
Era la fel , apatic si stângaci .
Era cu o prietenă de a mea la masa , care brusc a devenit stingheră la vederea mea.
Ironic si anapoda.
Ma asteptam ca revederea sa ma doară, insa doar o stare de nervozitate îmi acapara miscările si gândirea.
Toate astea pana când ma luat de mana...
El..
Il simteam tensionat la vederea individului ce ne enerva pe amândoi , dar ce sa fac?
Nu puteam schimba demersul unui prezent continuu , si pana la urma, era o revedere asteptata..
Trebuia sa il vad , sa îmi consum ura , sa uit si ultima umbra ce o lăsa in sufletul meu !
Dar , a fost surprinzător , nu simteam nimic fata de acel om , poate o ură , poate o silă , era absurd , insa era omul pe care il iubeam langa mine , si ma bloca!
Ma bloca sa urăsc , ma bloca sa ma consum , pe când o făcea el ..
Si se ura , si se distrugea, si ma durea..insa nu am vrut sa arăt asta...
Parca totusi ma bloca ceva...
Ura pentru el , se consuma in depresia pe care tot el mi-a provocat-o
Depresie fata de care acum , omul pe care il iubesc, duce o lupta groaznică...
Dar El...El e bine , e hrănit de durerea mea si de absolut tot ce i-am dat , fiindcă ei bine am dat totul , mai mult decat aveam ..
Dar mi sa dat o sansa..
Omul pe care il iubesc e un Înger..
Iar El , e doar o groapa in care m-am împiedicat. .
Trecutul merita uitat..