Povestioara..

621 58 1
                                    


Urla demoni in mine..

Urlu si eu la ei , insa in camera mica e o liniste mormantala

Se aud farfuri sparte , lovituri si urlete de durere..

Cobor intr-un suflet , si imi vad mama plina de sange intr-un colt , si animalul ce-mi e tata stand in alt colt al bucatariei aruncand cu jicniri spre fiinta ce zace in propria agonie..

Incearca sa o loveasca din nou insa printr-o miscare brusca ajung la mijloc..

Ajung lovit , dar fiind baiat ma ridic si il lovesc si eu ..

Uit ca imi este tata , ci in fata mea e doar un om lipsit de viata , omenie si iubire.

Acum zace pe jos ,intre timp eu imi ridic mama , dar nu apuc sa fac cativa pasi ca simt o durere in spate..

Propriul tata ma injughiat

Acum voi ajunge un mi-am dorit..

Nu mi-am dorit sa mor asa . 

Cuvintele depresiei...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum