Prolog

24 3 0
                                    

-Niciodata nu m-ati ascultat si ati facut numai ce ati vrut! De ce nu puteti sa ma ascultati si pe mine.

-Angelin, stai jos! Si nu mai tipa, ce o sa spuna lumea? Striga tatal ei spre fata care statea pe scaun.

-Ce o sa spuna? replica Angi cu nerusinare. Tu chiar nu intelegi ca m-am saturat? Asta este a 10 oara cand ne mutam si tu spui acelasi lucru 'Este pentru ultima oara', dar eu stiu ca nu este deloc asa. De ce imi faceti asta? Cu ce v-am gresit? Cu ce?....

Vazand suferinta din ochii fetei sale, Carolina mama lui Angelin se ridica de pe locul ei si isi ia fiica in brate. O iubeste si stie ca o raneste daca si-ar schimba iar domiciliul, dar nu are ce face. Asta este lumea pe care si-a ales-o. Si nu mai poate da inapoi. Tot ca isi doreste este ca singurul sau copil sa fie fericit, chiar daca ar fi sa piarda un loc foarte bun de munca care i-ar scoate din datorii. Cu ochii la fata din bratele sale si glesul temurand spune:

-Scumpo, daca tu crezi ca ai sa fi nefericita si te simti mai bine aici, vom ramane si vom vedea cum ne vom descurca. Totul ca sa fi tu fericita, scumpa mea! Nu-i asa George? spune aceasta uitandu-se la sotul sau.

Oftand adanc se ridica de pe scaunul sau si se indreapa spre cele doua fiinte ce stau acum in fata lui. Ar minti daca ar spune ca nu este de acord cu ele, defapt tot ce fac ele li se pare perfect normal. Este ferm convins ca daca ar incerca sa se impotriveasca, ar pierde din start. Le iubeste prea mult si este pregetit sa munceasca zi si noapte doar pentru a avea ele tot ce isi doresc, sa nu le lipseasca nimic. Si asta va si face, avand in vedere faptul ca scumpa lui fata nu vrea sa paraseasca locuinta pe care au numit-o casa timp de 2 ani de zile.

-Angelin, scumpa mea fiica, daca tu doresti atat de mult sa ramanem aici, sa sti scumpo ca o vom face. Vom face totul ca tu sa fi fericita!

Uitandu-se in ochii parintiilor sai, Angi a inteles ca tot ce are nevoie este sa fie iubita! Si cine o poate iubii mai mult decat cei ce i-au dat nastere si au fost langa ea dintotdeauna? Chiar daca pleaca si din Seattle si se va muta la New York nu va fi o pierdere foarte mare pentru ea, deoarece nu are prieteni. S-a invatat inca de cand era mica sa nu mai aiba incredere in nimeni, asa ca ce o poate opri pe ea sa plece? Poate scoala... nuuu...desi Angelinei ii place sa scrie si sa citeasca stie ca se va descurca in orice situatie! Poare prietenii...daca ar avea. Sau poate ca s-a indragostit de orasul minunat in care sta...dar acest lucru este imposibil. Atunci ce sa fie? Ce o opreste pe Angi sa se mute? Poate este pre egoista si se gandeste numai la ea. "De astazi voi incerca sa fiu o persoana mai buna!" gandeste ea si isi ridica privirea sper minunatii ei parinti cara ar face orice sa o vada pe fiica lor fericita

-Bine atunci, spuse Angelin incercand sa para fericita. Ma duc sus, un bagaj nu se face singur...

Fie ce-o fi...trebuia sa faca asta, altfel riscau sa fie data afara din locuinta lor chiar de proprieterul apartamentului unde stau cu chirie...



~~~ Acesta este primul capitol din prima mea carte. Sper sa va placa!! Astept pareri! PUP~~~

Cioburi de sentimenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum