Cioburi de sentimente

Capitolul 1

***Prima zi de liceu***

Angi P.O.V.

TRRR....TRRRRRR.....TTRRRRRRRRRRRRR

Alarma nenorocita. Cine m-a pus sa stau treaza pana la 4 dimineata? O da, stai, stiu...mama cu aranjatul ei. Nu inteleg ce era asa de important sa punem toate bagajele la locul lor. Adica ea nu stie ca daca ajungem in New York la ora 7 seara nu vom avea timp nici macar sa pregatim camerele in care vom dormii? Adica pe bune acum....chiar era necesar sa lustruim si obiectele lasate in urma de ceilalti locuitori ai acestui apartament care intr-un final au ajuns ponosite si nefolositiare?

Lasand asta la oparte, trebuie sa ma pregatesc de liceu daca nu vreau sa intarzi din prima mea zi. Asa ca fara chef de viata si cu gandul la cum se da desfasura ziua de astazi, intru in baie si imi fac un dus rapid pentru a incerca sa ma mai inviorez. Dupa ce imi periez dintii si folosesc ata dentare de care pot sa spun ca sunt dependenta, ies de acolo dupa circa 10 minute si ma grabesc sa ma imbrac. Ar trebui sa ma felicit pentru faptul ca am fost destul de inspirata sa imi aleg tinuta de aseara/dimineata in ciuda oboselii. Fara sa mai stau prea mult pe ganduri, imi imbrac repede blugii negri cu talie inalta, un top alb din dantela la care asortez o pereche de boine cu toc inalt si cateva bratari.

Cobor repede scariile pana in bucatarie penrtu a imi lua la revedere de la parintii mei, fara sa mai am timp si de micul dejun. De obicei sunt o persoana foarte ordonata si punctuala care tine foarte mult la alimentatie si mananca sanatos, dar se pare ca in dimineata astanu voi ava timp sa mananc delicioasele mele cereale cu fructe, asa ca voi fi nevoita sa mananc la cantina liceului. Din cate am auzit liceul la care voi merge este unul foarte bun. Cu copii ce au rezultate exceptionale la invatatura. Sper doar ca nu trebuie sa port uniforma si ca ma voi intelege destul de bine cu noii colegi, avand in vedere faptul ca sunt in clasa a 11-a.

Am luat autobuzul pana la scoala si cand am coborat eram aproape sa il imbratisez pe sofer, deoarece se pare ca statia este chiar in fata liceului. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut in parcarea scolii 3 Ferrari-uri negre mate una langa alta. Parca acolo erau locuriile lor! Trecand peste asta, am intrat in curtea liceului unde am vazut o gasca de baieti foarte inalti si bine facuti ce isi bateau joc de un alt baiat mai mic. Dupa inaltimea lor, cei trei baieti erau clasa a 1-a, iar celalalt parea sa fie boboc. Fara sa stau prea mult pe ganduri am mers inspre ei cu gandul sa il ajut pe cel ce aproape era pe moarte. Nu mare mi-a fost mirerea cand am vazut si ca ceilelti elevi nu ii sar in ajutor bobocului, asa ca m-am gandit sa o fac eu. Nu ma intelegeti gresit, dar urasc violenta si bataia de joc a celor mari, incercand sa le arate tuturor ca ei sunt cei mai tari.

M-ma indreptat cu pasi repezi spre ei, si cand eram la un metru l-am intors cu fata la mine pe cel mai inalt si mai puternic dintre baieti si i-am spus pe un ton nu prea des folosit de mine, dar care m-a ajutat sa trec pri toti acesti ani de scoala fara a lua nici macar o plama de la vreun baiat sau fata:

-Te crezi puternic? Atunci pune-te cu cineva pe masura ta. I-am scuipat tipului din fata mea ce avea ochii negri si mari din cauza uimirii. 

Pentru o clipa am crezut ce timpul s-a oprit in loc. Daca pana atunci era zarva si majoritatea privitoriilor ii incurajau pe cei trei crai (sorry, dar nu m-am putut abtine) sa il znopeasca i bataie, acum toata lumea avea privirea atintta sper mine, chiar si tocilarul care era plin de sange pe fata.

Cel din fata mea a zambit, sau cel putin asa mi s-a parut, si a zis cu o urma de amuzament in glas:

-Si pe cine ar fi trebuit sa umflu ce bataia? Pe tine papusa?

-In primul rand: "papusa" e ma-ta, si in al doilea rand: Nu tu umfli cu bataia, ci eu iti pot demonstra ca sunt mai buna decat tine, pampalaule! Dau sa plec, dar imediat am fost prinsa de brat si intoarsa cu forta. Fata fraierului era chiar langa a mea, asa ca profitand de ocazie i-am dat un cap in gura de toata frumusetea, incat a facut 2 pasi in spate :)

Revoltat de gestul meu lipsit de feminitate, s-a repezit asupra mea si a inceput sa imi strige in fata:

-Te crezi tare, fraiero?

-Da, raspund sigura pe mine si plina de nervi. Cine e tipul asta sa se comparte asa?

-Atunci diseara la 23:00 ila periferia parcului din centru. Poti sa iti aduci si ajutoare, vei avea nevoie!

-Nu multumesc. Eu nu am nevoie sa ma ajute prietenii atunci cand intru in belea, asa ca tine. Se vede clar ca nu esti cine esti ce bataus si ca ai nevoie de fetitele tale care nu valoreaza mai mult de 2 lei.

-Cumva intepata asta mica a avut curajul sa ma faca fetita? Dar de unde sti pisi ce am eu in pantaloni?...Spune unul dintre idioti si  imi face cu ochiul, fapt ce rezulta ca toti elevii au inceput sa rada in hohote.

- Stai linistit fraiere, nu ai tu norocul asta nici daca ai fi ultimul om de pe pamant!

-Pe bune Mark, lasi tu o fata sa ne ia peste picior, spune cealalta papusa/fraier.

-Nu, dar vreau sa vad cat tupeu poate incapea intr-o fetita resfatata! Spune papagalul din fata mea. 

Imi dau ochii peste cap si aproape strig cat ma tin plamanii:

-Sper sa nu intarziata diseara, am lucruri mult mai bune de facut decat sa astept dupa printesele scolii!

Spunand acestea ma intorc pe calcaie si ma indrept spre intrarea in liceu. Cand treceam pe langa elevi, auzeam tot felul de expresii gen:"WOW, nu pot sa cred, chiar e tare tipe!!!" sau "Sper sa nu ia bataie mititica, pare draguta!".

  Intr-un final am ajuns in sala de clasa care s-a umplut imediat cand clopotelul s-a auzit. M-am pus intr-o banca mai in spate si  asteptam sa se sune mai repede. Dupa nici 2 minute profesoara a intrat in sala si in ultima clipa o fata s-a pus langa mine.

-Ceea ce ai facut a fost super tare, spune ea cu admiratie.

-Multumesc...cred, zic eu putin confuza. 

-Esti cumva noua? Intreaba putin ganditoare?

-Da, de ce?

-Atunci sper ca vei mai ramane pe aici!

-Cu siguranta!

-Ma roade curiozitatea si nu pot sa ma abtin, cum de ai avut curajul sa-i faci asa ceva lui Mark? De cand ma stiu, nimeni nu a indraznit nici macar sa il priveasca in ochi fara voia lui, pana si profesoriilor le este puti teama de el...

-Pe mine nu ma sperie un analfabet prost crescut!

-Sper sa ramanem prietene, imi place de tine, eu sunt Mona. Spune tipa zambitoare.

-Sa fi sigura ca vom ramane, Angi incantata.

-Vrei sa vin ci tine diseara? Intreaba tipa entuziasmata.

-Sigur ca da. Chiar voi avea nevoie de un martor care sa asiste la bataia celui mai mare tembel pe care l-am intalnit vreodata. O incurajez pe fete de langa mine. 

~~~~~~~

Scuzati greselile. Sper sa va placa:*

I-am schimbat numele lui Ray in Mark, mi se pare ca i se potriveste mai bine!