Cioburi de sentimente

Capitolul 2

***Il bat de-i sar capacele***

Ei bine trebuie sa recunosc Mona nu e o companie chiar asa de sacaitoare cum am crezut, din contra, este o persoana chiar foarte amuzanta si care te binedispune indiferent de starea ta de spirit. Pot spune ca ne-am imprietenit chiar foarte repede.  Imi place sa imi petrec timpul alaturi de ea si ma bucur ca doreste sa ma insoteasca in "batalia" in care m-am bagat. Ca tot venii vorba de asta...Tom, baiatul pe cate pot spune ca l-am salvat a venit si mi-a multumit imediat ce dupa ce a trecut pe la cabinetul medical. A zis ca i se pare un gest vitejesc ceea ce am facut si s-a oferit daca sa imi faca temele la toate materiile pe tot anul. O oferta pe care nu o pot refuza...dar am refuzat-o. Nu imi place sa ii folosesc pe cei din jurul meu. Prefer sa imi rezolv singura problemele, si temele asa ca mai bine lasa. Oricum, nu cred ca vreau sa ma plictisesc in camera ca o fraiere, studiind culoarea tavanului din dormitor, asa ca prefer sa imi fac temele.

 Nu sunt o persoana care sa invete foarte mult, deoarece am obiceiul sa fiu foarte atenta in timpul orelor, ceea ce ma ajuta foarte mult acasa cand imi fac temele.

Este ora 21:34 de minute si indca nu stiu cu ce sa ma imbrac. De aceea am rugat-o pe Mona sa vina pana la mine. Am foarte mare noroc ca parintii mei nu sunt acasa si pot sa ies linistita, fara sa dau ceva de banuit.

Planul din seara asta este unul destul de simplu. Tot ce trebuie sa fac este sa ma duc la locul stabilit, sa il bat pe Mark, si sa plec cu capul sus. Vede el cine e mai tare! Trebuie sa recunosc ca am un foarte mare noroc pentru ca am facut candva karate. Fiind nevoita sa ma mut mai tot timpul, a trebiut sa invat sa ma apar deoarece nu in toate scoliile in care am fost era numai lapte si miere asa ca am fost nevoita sa practic acest sport. Nu pot sa spun ca imi placea, ma duceam doar pentru a invata sa ma apar. Asa ca de la cateva ore de auto-aparare, am ajuns la aproximativ 7 ani. O adevarata performanta as putea spune. 

Practicarea acestui spot nu numai ca m-a invatat sa bat si sa ma apar fara sa capat macar o zgarietura, dar mi-a pastrat in acelasi timp si un corp perfect, as putea spune daca ar fi sa ma iau dupa spusele celor din jur.

M-am speriat in momentul in care soneria telefonului s-a auzit in camera. L-am luat si am vazut ca este Mona cea care ma suna. Presupun ca a ajuns deja la mine acasa. Trebuie sa recunosc ca m-a surprins placu faptul ca ea sta la apriximativ 4 case distanta de mine. 

Am coborat in graba scariile si i-am deschis usa noii mele prietene, daca o pot numi asa. Dar ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca nu a venit singura, ci cu un baiat. Nu ma pot abtine, dar tipul asta arata super bine. Este blond, cu un cap mai mare decat mine si este posesrul unor ochi albastii de vis, as putea spune.

-Buna, am salutat-o pe Mona putin confuza.

-Buna si tie! Spune ea vesela ca de obicei!

-Hai intrati, ce mai asteptati?

Cei doi au intrat si s-au asezat pe canapeaua din sufragerie. Deodata Mona sare in picioare si aproape striga in gura mare:

-Aoleu, ce prost crescuta sunt, am uiat sa va fac pezentariile. Angi, el e fratele meu mai mare si tampit Davis. Fratioare, ea este Angi. Spune ea gesticuland cu mainiile.

-Incantata, zic eu si ii intind mana.

-Oooo...sa fi sigura papuso! Spune el si imi cuprinde palma dupa care o duce la buze si o saruta.

Pentru o clipa am crezut ca timpul s-a oprit in loc si aproape am uitat de Mona.....aproape. Dar vocea Monei ma trezeste din visare, si ma trage spre camera mea pentru a ne pregati.

Am lasat-o pe ea sa imi alega tinuta asa ca am stat cuminte pe pat in timp ce imi butonam telefonul. Se pare ca parintii mei vor venii foarte tarziu astazi acasa. M-au anuntat printr-un mesaj ca este posibil sa lipseasca toata noaptea. Nimic de zis in cazul asta.

Dupa aproximativ 30 de minute imbracata intr-un trening negru alcatuit dintr-o pereche de pantaloni cu talie inalta ce ajunge pena la buric si o bustiera tot neagra peste care am pus un hanorac alb. In caz de imi va fi frig pe drum. Mi-am luat o pereche de adidasi albi si am plecat spre batalie. 

-Sper ca nu te deranjeaza feptul ca am venit, dar am vrut sa o cunosc personal pe fata care a avut curajul sa ii tina piept lui Mark. Incearca Davis sa isi justifice prezenta.

-Stai linistit. Nu ma deranjeaza chiar deloc, din contra, cu cat mai multi cu atat mai bien. Si in plus doar tu ne duci la locul in care va avea loc aceasta mascarada pusa la cale de idiotul ala. 

-Placerea este a mea! 

Dupa 15 minute ajungem la  locul stbilit. Ma dau jos din masina si ma indrept spre Mark si prietenii lui care dupa expresiile lor pareau plictisiti.

-Am crezut ca nu o sa mai vii! Isi face Mark-idiotul simtita prezenta.

-Eu nu dau inapoi. Raspund cu aciditate in glas. Hai sa incepem odata. Am lucruri mult mai importante de facut decat sa imi pierd timpul cu toti cretinii!

-Trebuie sa recunosc ca ai cam mult tupeu pentru o copila de 10 ani!

-18, daca vrei sa sti! Si nici tu nu esti mai breaz...asa ca. Hai pisi ca ma grabesc. Spun si imi dau jos hanoracul. Proasta miscare, deoarece ochii lui s-au indreptat imediat  spre abdomenul meu dezgolit. Poate ca nu ar fi trebuit sa o las pe Mona sa imi aleaga ea tinuta. M-am pozitionat in fata lui si luandu-l pe nepregatite i-am fat un pumn in falca dreapta. 

Statu cateva secunde sa se dezmeticeasca, si cend si-a ridicat privirea nedumerit a inceput adevaratul vacarm.

Am sarit pe el la propriu si l-am lovit in fata aia de copil tampit pana si-a pierdut echilibrul si a cazut pe jos. Atat mi-a trebuit ca m-am ridicat in picioare si cand am vrut sa ii dau un sut in burta astfel incat sa vomite tot ce a mancat si ce nu a mancat, mi-am simtit corpul luat pe sus cu usurinta de doua brate puternice care m-au indepartat de fraierul ce statea acum intins pe jos si se uita la mine ca la un miracol. Trebuie sa recunosc ca ma simt jignita deoarece el nici macar nu a incercat sa ma loveasca. Asta trebuia sa fie o lupta corp-la-corp. Hmmm...ca ma enerveaza cel mai tare este ca nu poate sau nu vrea sa se ridice de acolo. Doar sta acolo plin de sange pe fata si se uita incruntat la abdomenul meu. Ca veni vorba de asta, abia acum imi dau seama ca cel care mi-a stricat cheful de a-l snopii in bataie pe Mark inca are bratele in jurul taiei mele. Ma intorc sa vad cine este si nu mare mi-a fost mirarea cand i-am vazut chipul lui Davis in fata mea. Am vrut sa ii spun ceva de dulce, dar nu a asteptat prea mult si m-a luat practic pe sus, ajungand sa ma bage cu forta in masina.

Cand a incuiat portiera masinii si dupa ce au intrat cei care s-au oferit sa ma aduca pana aici, Davis si-a intors privirea la mine si mi-a zis putin cam suparat:

-Chiar era necesar sa il omori?

-Daca il omoram ma simteam mult mai bine! Adaug eu cu o urma de ironie in glas. Dar sta linistit, data viitoare ma voi asigura ca nu se va mai ridica vreodata de jos. Continui sa le comentez celor doi mai mult nervoasa pe faptul ca Mark-papa-lapte nu a incercat macar sa riposteze in fata asaltui de lovituri din partea mea.

-Nu va mai exista o data viitoare. Imi intoarce replica Davis enervat deja la culme pe tupeul meu.

~~~Sper sa va placa! Sorry pentru greseli:)~~~