Cap.2

5 1 0
                                    

Apoi, acestia se indreapta spre dezastru…. copiii nu stiu ce li se putea intampla si spuneau ca tot ce se zicea despre conac erau niste superstitii si ca in curand aveau sa dovedeasca ca nu este nimic in neregula acolo. aveau sa rada de ceilalti prieteni care nu au avut curajul sa mearga cu ei.Ii considerau lasi.In acea ora din noapte nu se vedea absolute nimic in departare, nici macar in apropiere, era o bezna totala, iar, cu fiecare pas, pustii se apropiau din ce in ce mai mult de un cosmar, un infern. Ajunsi in sfarsit acolo, zarisera portile uriase care parca atingeau nori.Prin aer se imprastia o ceata infricosatoare iar afara era o tempertaura sub zero grade.Din momentul in care intrara pe poarta, se auzi un scartait care-i infricosase, deoarece portile erau de asemenea, foarte vechi.O lumina puternica, orbitoare se napusti asupra lor de indata ce au intrat in curte, unde, prin intunericul noptii se vedeau doar niste copaci ciudati, inalti ale caror forme ii speria pe copii.Intrara prin acea lumina puternica, si dintr-o data vazura ca se aflau intr-o bezna de nedescris.Nu se vedea nimic in fata, era parca se cufundau in acea bezna de nepatruns…simteau cum le ingheta sangele in vene…era mai rau decat intr-un cimitir vechi de 100 de ani. 
-Haideti, ce, deja v-a cuprins teama? Haideti sa intram, de asta am venit aici, ca sa le dovedim celorlalti ca nu e nimic ciudat in locul asta! spunea Nick, care si el tremura foarte tare.
Un alt scartait se aude in apropiere, si se parea ca vine din curte.Cei patru sunt cuprinsi de spaima, dar se uita atent.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 12, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Blestemul conacului Rosenberg Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum