Everything is possible...

Capitolul 3 - The big news

- Aceasta este, de fapt, casa mea. Chiar dacă e foarte ciudat, să știi că a fost o eroare, iar acum, se pare, casa ta este a mea. Am cumpărat-o și nu mai pot da inapoi...

Îl ascult pe bărbatul din fața mea cu atenție.. Ce?? Cum adică să îmi cumpere casa?? Și cică a fost o eroare... Îl analizez cu atenție, încercând să găsesc ceva ce ar putea să demonstreze faptul că totul este doar o minciună sau o glumă proastă, dar își păstrează privirea întunecată și sobrietatea lui reprezentativă.

- Dar cum...??

- Da, știu, știu că este foarte ciudat.... Dar aceasta e casa mea de acum... Se pare că tu nu mai ai casă...

- Și eu ce fac, eu unde stau?? Stau pe străzi?? 

Cand rostesc aceste cuvinte nu pot să îmi stăpânesc lacrimile care încep să curgă șiroaie pe față... Nu mai am casă... Sunt pierdută...

Ryan mă roagă să nu mai plâng... Nu pot! Într-un final, reușesc să îmi deschid ochii roșii de la atâta plâns.

Pentru câteva momente zăresc în ochii lui ceva ce nu am mai văzut niciodată, ceva puternic ca o scânteie orbitoare - milă. Milă condimentată cu un strop de tristețe.

- Hei, uite... Știu că pare o nebunie, dar mă gândeam că poți să rămâi aici, în casa ta. Adică eu sunt miliardar și nu e problemă de bani. Aș putea să te las să stai aici, să plătesc eu totul. Casa e destul de mare, putem locui amândoi aici...

- Ce? Să locuim amândoi aici? Dar acum e casa ta. Și să mai și plătești tu totul... nu știu ce să zic...

Cred că mai bine plec în stradă. Adică eu abia suportam ideea că va fi noul meu vecin, da păi dacă locuim și în aceeași casă. Nu cred că rezist să trăiesc cu el sub același acoperiș. Deși cred că nu poate fi chiar așa de rău...

- Mersi mult că te-ai gândit și la mine și nu m-ai izgonit din casă... DA, ACCEPT! ACCEPT PROPUNEREA TA! zic hotărâtă. Până îmi voi găsi o altă casă, voi sta aici.

- Mă bucur că am putut să îți fac un bine. Acum haide să îmi arăți casa și să hotărâm cum împărțim spațiul.

L-am ajutat să se facă comod în casă. I-am arătat tot ce trebuie să știe. Chiar am inceput să mă amuz de faptul că s-a speriat de câinele meu, Lulu. Zici că era crocodil, nu câine.. Să-l fi văzut cum zbiera ca nebunul prin cameră și sărea în sus că "l-a atacat" Lulu. Uh, l-am invățat bine, aș putea spune....

Hei! Ce faceți? Am revenit cu un nou capitol.

Sper că vă place ce am scris. Am încercat să îl fac cât mai interesant...

La media e Ryan - Francisco Lachowski.
Va pup pe toți 😘