Everything is possible...

Capitolul 6 - Your lips feed me and give me life

- Buzele tale mă hrănesc și îmi dau viață, iubito.

Și zicând aceste cuvinte, Ryan mă sărută pasional. Îmi pun mâinile pe pieptul lui foarte bine conturat și savurez fiecare secundă în care limbile noastre încearcă, în jocul lor, să se domine una pe cealaltă. Îmi mut apoi mâinile pe părul lui veșnic dezordonat și îl trag înspre mine.

***

Mă ridic confuză din pat. A fost doar un vis sau Ryan chiar m-a sărutat? Cred că faptul că Ryan nici măcar nu e aici ar trebui să fie de ajuns pentru a-mi răspunde la întrebare. 

Dar stai puțin. Întrebarea și mai importantă e de ce sunt în patul lui Ryan în loc să fiu pe canapeaua din living. Oare el m-a adus aici?

Îmi iau papucii și cobor scările. Bineînțeles că îl găsesc pe Ryan făcându-și o cafea ca deobicei. 

- Buna dimineața! îmi spune el rânjind.

- ...

- Alo? Mă auzi?

- ...

- Of. De ce mă ignori? Nu mă ignora...

- ... Cum de am ajuns în patul tău? Parcă eram pe canapea când am adormit.

- Păi da, așa este. Doar că a plecat repede Kate și m-am gândit să nu te las să dormi pe canapea. Eram în patul meu și mă gândeam: prima dată voiam să te duc la tine în cameră, dar noi cam făcusem mizerie, așa că te-am adus lângă mine în pat. Dar ce? Îți convenea mai mult să rămâi să dormi pe canapea?

- Nu, deloc. Doar mă miră faptul că din când în când mai reușești să te gândești și la altcineva în afară de tine.

- Ha... Nu sunt atât de egoist precum crezi.

- Da, sigur. Dacă era așa atunci cel mai probabil nici nu mai aveam discuția asta și aș fi și dormit de mult în patul tău. Și când spun că aș fi dormit în patul tău spun asta și la propriu și la figurat.

- Aaa... serios? Deci te-ai culca cu mine dacă nu aș fi egoist. Mersi de informație atunci. Spune el glumeț.

- Aha... și de când cafeaua se face fără să aprinzi aragazul?

- Poftim? La ce te referi? zise el nedumerit. Însă se dumeri când se uită la ibricul de cafea care stătea pe un ochi de aragaz stins.

- Te-ai intimidat cumva când am venit eu de ai și uitat să faci cafea?

- Nu, doar se mai întâmplă să uit să aprind aragazul când fac cafea. Și ție cred că ți se mai întâmplă uneori lucruri ca ăsta.

- Sunt convinsă. Mai ales că îți faci cafea în fiecare dimineață. Râd eu de el.

- Foarte amuzant, prințeso. Acum ia loc și mănâncă ce ți-am lăsat pe masă.

- Da? Mi-ai făcut micul dejun? Drăguț din partea ta. Și stai... tocmai mi-ai spus prințesă?

- Da. Ai auzit bine. Spune el schițând un zâmbet.

- Pai de ce îmi spui prințesă?

- Pentru că eu sunt regele.

- Ce? De ce rege?

- Pentru că sunt tăticul tău. Nu? Zice el cu un zâmbet tâmp pe față.

Eu îl împing și încep să râd. Uneori este așa un ciudat...

Mă așez la masă și încep să mănânc înfometată, însă la un moment dat mă opresc. Îl văd cum se uită obsesiv aproape la cum mănânc. Cred că și lui îi este foame.