Dear me

Before (1)

-Nu te-aș înjura, îmi ești cea mai bună prietenă!
Si cu asta, primesc o primă palmă de la iubitul ei. Si a doua. Si a treia. Prietenul lor ma lovește cu pumnul. Vine a patra palmă. Vine încă un pumn. Le-am pierdut numărul când am căzut pe jos.
-Poate așa te înveți sa vorbești, cățea.
Le-am auzit pașii distanțându-se, odată cu râsetele lor satisfăcute. Morții lor. Mi-aș fi dorit sa am curajul să fac ceva. Dar nu îl am. Niciodată nu il voi avea. Mă sprijin in mâini si încerc sa ma ridic, luându-mi si rămășița de demnitate pe care o mai am.
Toată prostia a început când fosta mea "cea mai bună prietenă" m-a lăsat baltă pentru... Ăsta. Un nemernic lângă care s-ar simți "fericită si protejată". Greșeala mea? I-am spus ca nu îl suport. De aici până la bătaia de mai devreme nu a mai fost mult.
Ajungând acasă, mă întâmpină un nou val de lovituri de la persoana care ar trebui sa ma iubească si sa ma protejeze toată viața. Mama mea.
-Unde ai umblat până acum?
Prima palmă.
-Cine știe ce faci tu afară târfo.
Următoarele palme.
-Abia aștept sa te cari din casa asta si sa dispari din viața mea.
Continuă cu palmele până mi se înmoaie corpul si alunec cu spatele de ușa de la intrare.
După ce pleacă, ma duc in camera mea si incui ușa. Imi scot portofelul din geantă și caut in buzunarul secret obiectul care ma face sa ma calmez mereu. Îi simt marginile ascuțite pe deget. Scot lama si o pun pe încheietura mâinii.
-Pentru jigodia aia care m-a lovit.
O tăietură.
A doua.
A treia.
A patra.
-Pentru persoana care m-a născut, dar nu m-a iubit niciodată.
A cincea.
A șasea.
A șaptea.
A opta.
-Pentru faptul ca sunt o proastă si voi rămâne așa toată viața.
A noua.
A zecea.
Mă uit cum sangele meu se prelinge pe palma, pe degete si cade in picături mari pe jos.
-Merit mai rău de atât...
-Treci si mănâncă, se aude vocea ei, atât de cunoscută si atât de enervantă de partea cealaltă a ușii.
-Nu mi-e foame.
-Dracu sa te ia.
"Ce te va lua pe tine..." imi spun in minte.
Mă intind in pat, lasand lacrimile sa curga nestingherite pe obrajii mei. "Trebuie sa găsesc ceva, orice cale prin care sa scap de mine cea proasta, care nu îndrăznește sa ridice capul din pământ. Trebuie sa fie macar o modalitate."