Gandurile unei vieti dupa EL

Capitolul II

Priveam acei ochi albastrii de parca ar fi fost ultima oara cand pot vedea,parca timpul se oprise in loc si urma sa traiesc o viata doar privindu-l pe el si nimic altceva. Gaseam in ei ceva ce nu gasisem niciodata la altcineva,ceva ce nu-mi doream sa pierd.

"Au trecut mai bine de doi ani de la acea intamplare,de la acea traire si inca imi pot aminti ce simteam atunci cand ochii nostrii sau intalnit.Nu cred ca as putea vreodata exprima in cuvinte ce am vazut atunci in ochii lui insa bunatate ,sinceritate chiar paradisul sunt clar singurele cuvinte ce pot exprima aproximativ realitatea."

Dupa ce nu ne-am mai holbat unul la altul am plecat spre plaja. Marissa si frumosul asta..ups Alexander purtau o conversatie despre copilaria lor.Oare era la fel de frumos si cand era mic? De ce ma gandesc la asta? Ma gandeam cum arata cand era de varsta mea dar trebuia sa-mi intrerupa gandurile..

-Cristal!

-Eu.

-Lazy?

-Tot timpul.

-Te intrebam daca mergem la Lazy draga.

-Stiam...stiam.

-Deci?

-Unde ti vrea invitatul,spun sec.

-Nu stiu ce e Lazy dar nu comentez,spune el fiind sigur ca dupa asta amandoua vom tacea din gura.Mai trebuia sa spuna si "catelor" sa-mi dau seama ca e speriat de noi doua taranci.

Ne-am pus frumos la masa,eu si Marissa pe o canapea iar Alexander si Alex pe cea din fata noastra.

Ei doi vorbeau iar eu si Alex stateam pe telefoane.

-Toate fetele micute obisnuiesc sa aiba genti mai mari decat ele?

-Wut?

-Cei cu traista aia dupa tine?imi spune raspicat Alexander neschitand vreun zambet .

-Nu e asa mare..

-Dar mai mare decat tine este sigur,continua Marissa.

-Tu,taci!

El murea de ras in timp ce noi ne strambam una la alta.

"Inca mi se face pielea de gaina gandindu-ma la zambetul acela pe care l-am observat la el cand micuta cearta dintre mine si Marissa se sfarsise.Desi era mai mare decat noi cu aproape 2 ani era un copil .Zambea si se comporta ca unul ."

16.01.2017

Jarryd James-Regardless

Autopsia Gandurilor spune:

"Poate ca ne-a fost scris sa ne intalnim,ca apoi tu sa pleci.Poate ca mi-a fost scris ca eu sa te iubesc.Poate ca ne-a fost scris sa ne intalnim,sa ne iubim,sa ne sustine ca mai apoi sa plecam pe drumuri diferite.Poate ca ne-a fost scris sa fim impreuna,dar noi am ratat sansa asta.Sau poate pur si simplu ne-a fost scris sa ne separam sufletele.Dar totusi,de ce ne-a fost scris sa ne intalnim,daca sufletele noastre s-au separat?"

Citind fragmentul asta la ceas de seara am simtit ca e special pentru povestea dintre Alexander si Cristal asa ca nu am rezistat si am intrat grabita sa-l scriu aici.

Despre ziua aceea n-as mai putea scrie,nu fara ca macar doua lacrimi sa-mi curga pe obraz si alte o mie de ganduri fara sfarsit.Flashback la fiecare moment,zambet si cuvant rostit la ceas de pranz.

Am mai stat cu ei alte 3 ore in casa Marissei timp in care am aflat anumite detalii despre el si familia lui cum ar fi ca tatal lui murise cu cativa ani in urma si de atunci statea doar cu mama lui . Era la un liceu foarte bun de la el din oras pe profil de matematica-informatica.Avea o relatie de 6luni cu Andreea o fata cu un an mai mica decat el.

Dupa orele petrecute in compania lui,tinandu-l pe el in braye am mers acasa si am incercat sa-mi continui viata ca si cum acolo s-ar fi sfarsit orice intalnire cu el.

Dar..nu a fost sa fie asa.