Magie la puterea a doua

Capitolul 3 Partea 1 - Balul

O altă zi începuse iar alta trecuse. Mai exact altele căci era vineri. Vedeam ziua aceasta ca pe prima mea provocare ca prințesă. M-am trezit, am mâncat, era deja ora 8 fără câteva minute deci mai erau douăsprezece ore până la bal. Eram fix în fața uşii profesorului de lupte cu săbii. În capul meu ìmi făcusem un program :
- 8-10 antrenamente
- 10-11 găseşte rochie potrivită pentru bal
- 11-13 repetă dansurile pentru bal cu George
- 13-18 pregătiri pentru a deveni prințesă
- 18-20 pregătiri pentru bal
(Se pare că încep antrenamentul pentru lupte cu 2 ore, George însă mai se duce şi după prânz)
Programul a decurs aşa cum plănuisem.Eram gata.Rochie, machiaj şi dansul în minte. Eram emoționată căci era primul meu bal. Pentru că fusesem gata mai devreme aşteptam in camera mea. Deodată vine George din camera sa repetând întruna " Doi la stânga, unul în față apoi o piruetă"
- Realizezi că tu eşti băiatul, deci tu conduci aşa că ai grijă să nu mă calci când dansăm! i-am spus eu în glumă.
- Hei! Eu ştiu dansul, doar că vreau să-l mai repet! spus e el cu zâmbetul pe față. Apropo, arăți fantastic!
- Oh, mersi, chiar m-am străduit cât se poate de mult!
- Te cred, au făcut o treabă bună fetele de la machiaj.
- Ce fete ? Nu mi-a plăcut deloc cum m-au aranjat aşa că a trebuit să fac totul singură.
- Păi ți-a ieşit chiar foarte bine.
- Mersi.
- Hei ! Ce ai pățit ? Ai emoții ? ma întrebat el îngrijorat.
- Şi asta, dar oare vor fi şi părinții noştrii acolo ?
- Bineînțeles, ei sunt regele şi regina, de ce ți-ai face griji pentru asta ?
- Nu mă refeream la ei, i-am spus uitându-mă fix în ochii lui .
- Nu-ți face griji, m-am ocupat eu de asta, vor fi acolo, a spus el dându-şi seama că mă refeream la părinții noştrii adoptivi.
- Serios ? am spus eu luându-l în brațe de fericire.
- Da, am vrut să fie o surpriză.
- Atunci îmi place surpriza.
Si-a luat mâinile din jurul meu şi mi-a spus :
- Hai să mergem. Împreună. Şi a întins mâna. L-am luat de mână şi ne îndreptam cu emoții spre sala de bal. Îmi alesesem o rochie albastră care îmi scotea în evidență ochii albaştrii. Se pare că George purta de asemenea un costum albastru. Ori am avut aceeași idee ori a tras cu ochiul la rochia mea că să ne asortăm. Mă rog. Era drăguț faptul că eram amândoi îmbrăcați la fel. Eram în fața ușii sălii de bal. Unul dintre paznici a deschis ușile. George încă nu-mi dăduse drumul la mână. Cred că emotiile nu-i trecuseră încă. Nu mă deranja, ba chiar imi plăcea. Simțeam că atunci când ne atingem devin mai încrezătoare, emoțiile îmi dispar, fricile îmi dispar, e ca şi cum îmi transmite o stare de bine. Dar această stare de linişte a fost distrusă atunci cand am intrat înăuntru.
Toți erau adormiți. Nu mi-a venit să cred. Am rămas şocată iar în clipa aceea mâinile noastre parcă s-au despărțit.
Braedan, scorpia aia de vrăjitoare, i-a pus pe toți sub o vrajă. Mi s-a sfâşiat sufletul atunci când mi-am văzut părinții şi familia adoptivă pe jos şi vedeam pe fața sa că şi George simte la fel. Nu stiam ce să facem căci încă nu aveam magie şi intrasem în panică. George s-a pus în fața mea încercând să mă apere iar o mână a întins-o în spate luându-mă de mână apoi a strigat către vrăjitoare:
-Nu te voi lăsa să-i faci rău, nu te voi lăsa să ne desparți iar.
Atunci Braedan a aruncat o vrajă pe George care la facut să nu se poată mişca timp de câteva momente. Încă mai mă ținea de mână şi am simțit cum mă strângea şi mai tare. Mi-a şoptit cât a putut de tare : Nu-ți voi da drumul.
- Cât de adorabi, a spus Braedan râzând malefic( însă nu era prea malefic, adică nu sperie pe nimeni, serios acum.)
Doi dintre garguii ei au încercat să mă ridice. Eu încă-l mai țineam de mână pe George în timp ce încercăm să-i lovesc ce cei doi zburători cu mâini, picioare, ce puteam însă mă ridicam tot mai sus şi atunci George mi-a soptit: Te voi găsi. Iau eu i-am spus : Mă voi întoarce. Încercăm să-l țin cât mai strâns pentru a trage de timp până vraja se va duce. Mă zbăteam cât puteam în timp ce vrăjitoarea stătea şi savura momentul râzând foarte enervant. Mâna sa a cedat căci mă ridicaseră sus. M-au luat şi au zburat pe geam iar eu încă mă zbăteam să scap. Am întors capul şi am văzut cum vraja s-a rupt iar el a căzut in genunchi cu ochii plini de lacrimi. Am început să plâng dar încă mai încercam să scap.  Atunci m-au legat la ochii.În câteva clipe am ajuns la peştera unde avea ascunzatoarea si m-a dezlegat .