O lume fara de speranta

7.Totul se naruie?Dam gres sau nu?!

-Anderury, aici este biblioteca Brook din Cattleborough..Din cate imi amintesc, primaria este la cativa pasi de ea..Nu sunt sigur pentru ca nu am mai fost de mult pe aici, de cand eram mic copil..offff...mi-e dor de vremurile alea bune cand noi toti eram impreuna si ne distram ca niste copii normali, fara griji, chiar daca uneori ne mai foloseam si abilitatile..era asa distractiv.a spus Mathew.
-Opreste aici, Vlawermy.Trebuie sa dam o raita prin biblioteca.Avem nevoie de ceva carti cu informatii care ne pot ajuta.a spus Anderury.
~Chiar imi pare rau sa va spun asta, dar partea asta a orasului era mult mai distrusa.Biblioteca era in paragina, la fel si cladirile de langa.De parca fusesera construite cu sute de ani in urma...La intrare, literele de pe placuta Brook erau sterse..tot ce se mai vedea era Book..cu toate astea, ceva e bun, pentru ca, totusi, biblioteca inseamna o cladire in care se aflau milioane de carti-mai ales in aceasta-.~
Siii am pornit...Insa, nu puteam intra.Ceva ne spulbera visele. Bucati mari de caramizi si beton din ziduri blocau intrarea.Rosiatice, iti dadeau impresia de foc care s-a coborat pe pamant.Nu e de mirare din moment ce bombardamente au acaparat orasul in urma cu 5 zile...In acea seara. Nu mi-o pot scoate din minte.Trebuie sa fiu calma si cu ochii in patru, cine stie ce se mai poate intampla..~
-Vreau ca inainte sa intram si sa ne ocupam de tot, sa va numar ca sa ma asigur ca sunteti toti.a spus Myramar.
Andrerury, Davery, Derury, Andoreea, Mathew si Vlawermy..dar Edury unde e?
~Un val de frig m-a cuprins.Edury unde esti?!..~
Un vuiet puternic se lasa in atmosfera.Era Edury. Se concentra pentru a putea muta pietrele si a face un culoar spre intrare pentru a patrunde in biblioteca.
-Gata. Simplu.Am reusit.O abilitate de-a mea.a spus Edury.Acum putem intra.Inaintati.
Sii am intrat.Bezna totala.Totusi, aveam impresia ca umbre se vad..Oughh, nu va imaginati cat de groaznic este sa traiesti in tensiune continua.Panze de paianjen inveleau sala, cu tesatura lor fina de argint.Atarnau in aer si le puteai vedea pluti.Era groaznic ca nu puteam aprinde becurile, de tot ce ne puteam ajuta era lumina care isi facea loc prin ferestrele sparte.
Suietul ingrozitor din incapere renastea un val de frica si nesiguranta in inima tuturor.Peretii erau acoperiti de pete de culori apropiate de nuantele rosu, albastru, verde si negru..Pareau mici picaturi de sange ce se prelingeau pe albii pereti..era infiorator.Semnele astrale ce decorau zidurile erau scrijelite si modificate.(cel mai probabil de cei care au fost inaintea noastra aici-,,Extraterestrii").Colbul de pe jos era rasfirat de viscolul de afara si se ridica in aer, creeând o ceata groasa.Rafturile erau pline de praf si invelite in stropi de culoare rosiatica.Cartile erau pline de panzele de paianjen argintii..asta le dadea un aspect imbatranit, de parca ar fi aici de secole si lumea ar fi inghetat, spatiul si timpul fiind in concordanta cu alta dimensiune...Straniu.
-Noi avem nevoie de o harta a orasului, corect?a spus Davery.
-Asa este, insa avem nevoie de mult timp ca sa il alocam acestei cautari..ne-ar putea lua ore in sir..totul este distrus si nimic nu mai este la locul lui.a spus Edury.
.....................................................................
-Immm...ihmmmm.ihmmmm.Concen-treaza-te.murmura Mathew.- stand in fata intregilor rafturi de carti din partea opusa noua, care ascund nebanuite mistere.
-Ce faci acolo?a zis Anderury.Nu are sens sa stai si sa te relaxezi. Nu e corect. Noi toti cautam din rasputeri harta si tu?!Stai aici izolat...
-Asta incerc si eu sa fac, numai ca folosind alte metode..Aura mea spirituala inca ascunde puteri neobisnuite la care inca lucrez.Simt ca o parte din mine stie unde e harta, numai ca cealalta parte simte ca a visat totul.a zis Mathew
................
-Hei.a spus Mathew.am o veste pentru voi pe care Anderury deja o stie.Cred ca tocmai mi-am descoperit o noua abilitate: descoperirea intr-un timp scurt a ceea ce imi doresc. Vreau sa spun, nu mai cautati nimic pentru ca totul nu mai are rost.Vreau sa zic..
-Ai de gand sa abandonezi totul?Asta e curajul de care dai dovada?a spus Edury.
-Nu, nu.Ati inteles totul gresit.Vreau sa spun ca trebuie sa ma urmati si veti afla totul.a spus Mathew.Pe aici.
~Ce era in capul lui?!Ideea asta totusi parca in loc sa ma.bucure ma dadea inapoi.Adica nu pot sa cred  ceea ce spune.~
- Chiar aici.a spus Mathew.Harta este acolo, pe raftul de sus, care atinge tavanul, de pe partea dreapta. Daca nu va suparati, eu nu am putut ajunge sa o iau, insa tu Vlawermy, poti.Esti cel mai inalt. Trebuie doar sa te urci pe scara asta sprijinita de raft.
-Este incredibil, insa, cum ai facut toate astea?a spus Myramar.
- Pai parca ceva din creierul meu s-a aprins, ca un beculet. Si atunci am vazut totul parca cu un al treilea ochi pentru ca aveam ochii inchisi. Planul acestei biblioteci mi-a aparut in minte si in fata ochilor si m-am concentrat pe harta orasului si apoi s-a intamplat. Pe harta, exact ca in cea virtuala, a aparut locatia noastra marcata si un punctulet rosu care licarea. Atunci creierul meu s-a tranformat intr-un GiPiEs care m-a condus la ,,comoara".
A explicat Mathew.Nu stiu cum de am putut face asta, dar e o surpriza placuta.
~Cine stie ce alte puteri neobisnuite mai aveam fiecare dintre noi?Totul era asa de bizar..~
-Acum.tot ce ne mai ramane de facut e sa verificam harta si sa aflam cu certitudine unde e primaria din orasul nostru, Cattleborough.Parca totul devine mai simplu. Sper sa descoperim din ce in ce ca lucrurile se simplifica pentru a ne usura munca. A spus Edury.

-Imi pare rau sa va dezamagesc,,,mici supereroi", dar lupta de abia de acum incepe. A spus o voce stranie, infioratoare din umbra.
-Cine esti?a spus Derany. Vino si arata-te. Nu te mai ascunde. Oricum presupun ca nu esti unul dintre,,Extraterestrii" pentru ca altfel, pana acum eram capturati.

Cineva statea in umbra. Se plimba necontenit.Trasaturile sale erau vagi. Se ascundea in coltul cel mai intunecat al salii.Expresiile fetei erau inspaimantatoare pentru ca nu pareau sa transmita nimic.Totusi, simtea ca il cunosc, cu toate ca nu il stiam.Imi era destul de familiar. De parca l-am intalnit cu ani in urma si acum legatura dintre noi s-a rupt.
- Nu va pot spune chiar cine sunt. Trebuie doar sa aveti incredere in mine.Sa ma urmati si veti afla.
~Cat e de nebun?! Cum e posibil sa creada ca noi ne vom increde in el orbeste, avand in vedere ca nu il cunosteam niciun pic-lasand la o parte faptul ca il simteam ca pe un cunoscut-.Tipul asta trebuie sa fie putin plecat de acasa.~