Simteam cum razele arzatoare ale soarelui imi zburda pe fata. Uram senzatia asta, uram sa fiu trezita de razele soarelui. Mi-am tras perina de sub cap si mi-am pus-o pe fata, asa era mult mai bine. Cand am atipit din nou, telefonul meu a inceput sa bazeie. Am rasuflat indignata si mi-am tras perina de pe cap sovaind dupa telefonul meu. Cineva acolo sus nu ma iubeste. Nu m-am sinchisit sa vad cine ma suna, am raspuns pur si simplu.
- Alo? Un cascat mi-a scapat printre buze, iar persoana de la celelalt fir a chicotit.
- Buna dimineata frumoasa adormita, sau ar trebuii sa spun buna ziua, pentru ca e deja trecut de ora pranzului. Vocea fratelui meu imi inunda timpanul, deci el era ticalosul care nu ma lasa sa dorm in pace.
- Ce vrei Louis? Mi-am deschis usor ochii, incrutandu-ma si aruncand plapuma de pe mine.
- Am nevoie de ajutorul tau astazi.
- De ce, ma rog? Daca are impresia ca azi voi merge sa lucrez la bar, greseste.
- Pai...stiu ca ai promis ca nu o sa mai calaresti niciodata un motor, dar mi-e dor de cursele noastre. Si sa fiu sincer a trecut ceva timp de cand nu am mai folosit motocrosurile, fac pariu ca praful asezat pe ele e de-o palma. Propunerea lui suna bine intradevar, dar am promis ca nu ma mai urc vreodata pe vreun motocros, nu de cand am avut accidentul. Aveam 14 ani cand am avut un concurs, tatal meu ma indruma in tot ceea ce insemna motociclete, motoare, motocrosuri si alte “jucarii”. Era un concurs destul de important, iar eu eram in semifinala; trebuia sa trec doar de ultima proba...o acrobatie la viteza foarte mare. Eram pregatita pentru asa ceva, aveam o viteza foarte mare, iar panta de pe care trebuia sa execut acrobatia era perfecta. Am sarit de pe ea invartindu-ma cu motocrosul in aer, dar atunci cand am aterizat din nou pe pamant, roata de la motocicleta mi-a cazut, iar eu am zburat 2 metrii inainte. Mi-am fracturat 2 coaste, iar piciorul meu stang era rupt. De atunci...mi-am jurat ca nu ma mai urc pe asa ceva. Desi faceam balet de la o varsta frageda...mereu ma atras adrenalina, iar motoarele mi-o ofereau asa cum vroiam eu. Louis astepta raspunsul meu, nu stiam ce sa-i spun..ma tenta dar imi era frica.
- Nu stiu ce sa zic...
- Haide Rose, au trecut 4 ani de atunci...va fi bine. In plus mergem sa ne intrecem doar noi. In cele din urma am cedat si am fost deacord. Dupa inca cateva intrebari stupide, am inchis telefonul si am mers la baie si apoi jos in bucatarie.Capul imi zvacnea de durere si tot ce imi amintesc de aseara e ca am dansat cu Ash, iar Alison a inceput sa puna intrebari stupide. La un moment dat am dansat singura pentru ca Ashton imi aducea ceva de baut, iar atunci cretul s-a apropiat mai mult de mine, “mancandu-ma” din priviri...era tare ciudat baiatul asta, stiu ca vroiam sa ii spun ceva dar nu am avut curajul, iar dupa acea mi s-a taiat firul. Nici macar nu stiu cum am ajuns acasa, cel mai probabil Alison a avut grija de asta...era randul ei, la utlima petrcere eu am dus-o acasa. Mi-am luat o pastila de cap si am urcat sus alegandu-mi cateva haine. O pereche de colanti negrii lungi si un tricou negru mulat cu o pereche de tenisi, i-am tastat mamei un mesaj si am sunat-o pe Alison care nu mi-a raspuns...cu siguranta dormea la ora asta. Am tras o gura de aer si am iesit din casa indreptandu-ma spre masina. Nu stiu cat de sigura eram ca vreau sa fac pasul acesta...dar trebuia sa incerc, nu?
Cand am ajuns pe traseu, mii de amintiri mi-au navalit creierul. Era ciudat sa vin din nou aici, dupa atatia ani. Nici nu mai stiu cand am venit ultima oara cand am venit in locul asta, cred ca inaintea accidentului. Am luat piciorul de pe ambreaj, oprind masina si scotand cheile din contact. Mi-am lasat capul pe volan pentru a-mi aduna gandurile, iar apoi am iesit afara. Camioneta lui Louis era la doar cativa metrii departare. M-am apropiat de el cu pasi mici, imi vedeam vechia motocicleta. Avea urme de noroi, iar praful era destul de mare in anumite locuri.
