Iubire Interzisă -- h.s fanfic

14. Un nou coleg

M-am trezit atunci când cineva m-a zgâlţâit. Nu am auzit sunetul ceasului meu, dar am deschis ochii leneşă.

-Bună dimineaţa, somnoroaso!

Harry stătea în genunchi în faţa mea. Am vrut să îl întreb cât este ceasul, dar tot ce am reuşit să fac a fost să mormăi ceva de nedesluşit. Harry şi-a arcuit o sprânceană, încurcat. Semăna atât de bine cu un motan în acel moment. M-am ridicat în şezut şi am început să mă frec la ochi cu podul palmei.

-Voiam să te întreb cât este ceasul. am spus cât de clar şi răspicat am putut.

-Şapte. Într-o oră trebuie să fim la şcoală.

Am sărit ca arsă din pat, dar m-am oprit imediat. Nu eram la mine acasă, deci nu aveam nici hainele, nici cărţile de care aveam nevoie. Am analizat camera încurcată. Eram la Harry, dar nu reuşeam să îmi amintesc când am ajuns aici. Ieri am stat cu toţii în living şi am început să ne cunoaştem mai bine. Prin asta mă refer la faptul că le-am spus fiecare detaliu al vieţii mele, iar ei m-au asculatat fără a comenta nimic. M-am simţit destul de ciudat, trebuia să recunosc. Niciunul nu se uita la mine, nedorind să mă facă să mă simt şi mai inconfortabil poate. După asta eu şi Harry am mers într-o cameră (credeam că a mea, dar se pare că m-am înşelat) şi ne-am petrecut restul serii vorbind despre diverse chestii. Lucruri neimportante, dar care mă făceau să mă simt atât de bine doar pentru că eram lângă el. L-am auzit pe Harry chicotind în spatele meu, aşa că m-am întors spre el, privindu-l întrebător.

-Nu am cu ce să mă îmbrac. am constatat eu simplu.

Mi-a făcut semn cu degetul spre o geantă de sport care stătea lângă pat. Am deschis-o, doar pentru a constata că acolo se afla tot, dar absolut tot ce îmi trebuia, inclusiv machiaj şi mâncare.

-Cum ai făcut rost de toatea acestea? l-am întrebat eu confuză.

-M-am furişat la tine în casă azi-dimineaţă. Cred că mă mai gândesc dacă te întorci acolo. Un profesionist poate intra foarte uşor. 

-Un profesionist nu ar vrea să intre la mine în casă. i-am făcut cu ochiul, zâmbindu-i şiret. Ai furat din frigiderul tatei mâncare?

Mi-am întors privirea spre el, după ce am luat un pachet de biscuiţi în mână. El se uita la podea, cu o expresie vinovată. Ştiam deja că a făcut-o, dar de ce? Parcă citindu-mi gândurile, îmi răspunse:

-Nu ştiam ce mâncai atunci când erai om, aşa că m-am gândit că nu ar strica să ai ceva mâncare...de-a ta. Nu trebuie să renunţi la obiceiurile pe care le aveai când erai în viaţă, inclusiv mâncarea.

-Dar nu mai am nevoie de ea. Acum mă voi hrăni doar cu sânge, nu?

-Nu neapărat, spuse el pe o voce de atotştiitor. E adevărat că alimentele solide nu mai sunt o necesitate, dar te ajută să rămâi...uman. Oh, ar mai fi ceva...

Se încruntă şi plecă de lângă mine, ieşind din cameră. Am profitat de acest moment de intimitate pentru a mă schimba de hainele pe care le purtasem deja două zile în continuu. Mi-am scos grăbită toate hainele din geantă. Aveam până şi lenjeria intimă acolo. Gândul că Harry mi-a umblat printre chiloţi şi sutiene nu mă încânta prea tare, dar nu am făcut nazuri şi m-am îmbrăcat repede. Aveam o fustă neagră, din imitaţie de piele, cu dresuri de aceeaşi culoare. Tricoul alb se potrivea perfect cu tenişii pe care tot el mi i-a adus. Am rămas uimită de simţul modei pe care îl avea. Şi, totuşi, acesta nu era stilul meu. Va trebui să vorbim despre asta cândva... Eu sunt mai mult genul de fată care are două perechi de blugi negri şi câteva tricouri. L-am auzit pe Harry intrând în cameră atunci când eu mă chinuiam să mă încalţ. Evident că eram aşezată pe podea, pentru că nu puteam să fiu elegantă când îmi legam şireturile.