Minunății ale Wattpad-ului : Mă dor ochii, mă dor

De unde au căzut clişeele siropoase

Păi lumea se miră cum de au ajuns aşa mult opere plagiate pe Wattpad, totodată şi grupuri/ campanii. Poate cei ce au copiat s-au inspirat de la Victor Ponta, dar totuși dacă mai asteptăm şi cartea lu' Dragnea vom muri de ebola cruntă! Totuși clişeele nu coboară ușor, alunecând pe o rază direct din nuc.
Acum, hai la subiectul nostru pentru că e grav că rar, adică mai bine zis răspândite printre cărțile plagiate sunt cărțile cu adevărat bune din toate criteriile. De ce oare? Pentru că în general, cam tot ce e cu o idee câtuși de puțin originală ajunge a fi copiată. Bine, dar "lipsa asta de idei" se datorează şi faptului că puțină lume citește o carte reală şi preferă să se inspire din seriale. Nu zic acum să vă apucați de "Muntele vrajit" că s-ar putea să nu înțelegeți mare lucru sau o să vă pierdeți în cele peste 1 mie de pagini ale cărții. Pe lângă faza cu oamenii care citesc puțin mai ar mai fi şi chestia cu oamenii care citesc cărți doar de dragul de a citi ceva chiar dacă nu înțeleg mai nimica din ele fie citesc cărți ce trebuiau citite la vremea resoectivă. De exemplu, nu poți citi Moby Dick la 11 ani că nu pricepi nimic şi nici Cenuşareasa să o citești la 78 de ani. Fiecare carte îşi are vârsta şi timpul ei. Dacă nu le citeşti atunci e posibil să îşi piardă chiar şi farmecul. Că tot ziceți că dau mereu exemple de "aşa nu-i bine" vă zic că dacă aveți cam 11-12 ani puteți citi berechet "Aventurile lui Tom Sawyer" sau "Prinț şi cerşetor", iar dacă ați depășit această vârstă puteți citi "Coliba Unchiului Tom" sau puteți încerca "Hamlet" şi "Neguțătorul din Veneția" (ultimele două fiind scrise de mare Sheakespeare). Pentru cei pasionați de istorie puteți pune mâna pe "Iulius Cezar" ce este scrisă tot de Seakespeare şi vorbeşte despre viața şi chiar asasinarea lui Iulius Cezar.
Acum, revenind iar la subiect vă spun clar că nu mai zic şi că acele clişee siropoase au început să se dezvolte odată cu seriale gen Violetta sau Lunita în care totul şi orice este posibil dacă continui să visezi. Bine, poți avea un vis ce ai vrea să devină realitate, dar un clişeu (unu' cu un bad boy şi o toci inocentă) să fie carte ce să se găsească în librării şi peste tot ar fi culmea. Şi acum nu vă zic de mutra stilatului ci de adevăratului context al cărții. Acum o să săriți pe mine zicând ceva de genu': "Fă, da' tu nu ştii ce zici, adică dacă personajele ştiu să facă fufu bine de tot înseamnă că acea carte are ceva special." Nu. Nu e aşa! O carte ar trebui să inspire ceva cititorului nu o poveste semantică despre doi oameni îndrăgostiți cum nu se poate unul de celălat. Acum nu zic chestii cum că nu ar trebui ca fetele de 11-12 ani să se viseze în lumea scriitorilor. Eu visam şi aveam poveşti în imaginația mea chiar şi la 8-9 ani, dar ideea este că nu toți ajung să intre în Generația lui John, adică aşi în arta literară.

Sunt doar nişte vorbe ce nu ştiu de unde au venit, dar ştiu că le-am spus. Totuși, acum scriu şi eu o nouă carte care. Ştiu că nu îl are pe Harry cel cu stil în distribuție, dar poate ceva la ea vă atrage, deci acesta e link-ul ce duce la carte: http://my.w.tt/UiNb/8zVTTHxTaA.