Minunății ale Wattpad-ului : Mă dor ochii, mă dor

Critică pentru cărți tâmpe #2

Bon, acum iar vom arunca o privire asupra unei alte cărți cărți mirobolante a cărei autoare nu a avut ce face cu viața ei şi a decis să se apuce de scris să nu zică că nu a făcut şi ea ceva în viața asta!

Wow! De ce mereu fătuca trebuie să iubească al naibii de mult muzica? Bine că măcar se mută în România! Mă bucur că autoarea iubește țara în care trăiește. Ah, dar categoria unde e băgată "cartea" e total greșită. Ar fi mers la Fan Fiction sau la Ficțiune Adolescenți. Să nu uităm de copertă că bate în ochi şi văd că ai muncit foarte mult la ea ca să iasă aşa frumix!

Destul de captivant pe exterior, dar să vedem ce ne rezumă interiorul!

Ce mai schimbare! Şi ce glumă bună faptul că protagonista pleacă. Am râs cu lacrimi.

*Trec direct la capitolul 3 că e jale până aici*

Săraca Jeniffer iară a intrat în depresie, deci iară plânge pe gresie! A rămas cu sechele după plecarea ta şi acum a intrat într-o lume mai bună!
Ce repede a trecut peste imensa pierdere. Pfoai, pe când eu aş pişa ochii indiferent cine moare.
Da, daaaaaaaaaaaaaaa
Mulțumim pentru surpriză, scumpa!

*Acum, un moment de reculegere pentru ce urmează*

Vă dau puțin şi din capitol 2, dar nu prea mult că vă stricați ochii!

Ăi, vei! Totul e nou. Dragă personaj principal, nu eşti ciudată şi nici bleagă. Eşti doar într-o lume nouă, unde e normal să fii doar habaristă sau doar cu capul în altă nume cu gândul la cel ce ți-a dat primele palpitații la inimioară. Înțeleg, nici eu uneori nu am somn, dar nu mă gândesc la primul tâmpit pe care îl văd pe stradă. Apreciez că pe vremea când s-a scris această carte s-a păstrat metoda cu scrisorile că acum deschizi telefonul şi trimiți un mesaj tipului numit "crush".

Această carte este uimitoare şi unică în felul ei şi iubesc mult ideea! O idee ce este extrem de folosită chiar şi în prezent. Am scris aşa ceva la viața mea şi era populară prin vara lui 2015, dar nu am ținut-o mult, deşi apreciată a fost. Ce să fac dacă rodesc alte noi idei, dar pentru cele vechi nu ai efectiv timp să le termini!

Poveştile din trecut încă le-am mai păstrat prin tabletă sau printr-un caiet de tip 2 pe care scriam când eram în a 5-a şi eram mândră de munca mea! Stăteam vara în garaj sau mă legănam pe balansoar împreună cu mâța şi scriam la "Nothing Gonna Stop Me Now", căci aşa se numea povestea ce seamănă izbitor de mult cu cea recenzată în acest capitol. Faină viață, ce să mai!

P.S: Dacă ați mai dat de cărți care ştiți că nu sunt un pamflet puteți să îmi trimiteți link în privat şi vedem ce le facem!