Fortuna Labilis

Capitolul 2

Amalia P.O.V

-Ziua în care tatăl meu a murit, este ziua in care eu m-am născut...

-Îmi pare atât de rău...spune si vad o urmă de regret în ochii lui din cauza că m-a întrebat.

-Ehh, se mai întâmplă...si câteva lacrimi îmi cad pe obraji...durerea e prea sfâșietoare ca să pot să mai rezist la încă o întrebare despre tata....

-Nu, Ami...Stiu cât de rău te doare, dar  singură cu mânuțele astea a le tale tremurande îți faci rău.. de ce nu vrei să ingropi securea si să termini cu plânsul...să devii puternică, de aia au fost aduse si femeile pe pământ, ca să aibă putere să reziste.

-Cât să rezist, Sebastian?! Am încercat să rezist 17 ani de zile! Nu e o zi, doua, trei...Sunt 17 ani de zile în care propriile mele matusi îmi amintesc cât de mult mă urăsc...Toată lumea spune că din cauza mea, tata a murit! Dar cu ce sunt eu de vina că m-am născut??? Spune! Tu nu stii cât de mult poa' să mă doara...spun si cu asta dau drumul lacrimilor pe care le țineam în frâu de când am intrat în masină...

-Ami...spune si îmi pune mâna pe picior....

-Nu...du-ma acasă, Seba! Te rog...Si în următorul moment masina o i'a la goană pe străzile pustii ale New York-ului...desi nu este decât ora 13:30 nu prea e multă lume....

In mai putin de 10 minute am ajuns în fața casei....Cobor cu Sebastian si amândoi intrăm în casă ca si cum nimic nu s-a întâmplat...îi fac cu mâna mamei si mă duc direct în camera mea unde cred că o sa bocesc toată ziua...
Urc scările si ajunsă în cameră îmi dau geaca de piele jos si mă trântesc în pat, pe burtă desigur...
Un ciocanit si un "Pot să intru?" Mă trezește din a visa cai verzi pe pereți si mormăi un "Intră"

-S-a întamplat ceva, mamă? Spun când văd că se asează în pat cu două cutii...

- Scumpo, vreau să vorbim...

-Acum?

-Nu, Ami mâine.

-Aaa, ok nu insist! Spun si mă trântesc înapoi cu fața în pernă...

-Nu poți să stai mereu de ziua ta închisă în cameră. Si mă ridic in sezut. Scumpo, ai împlinit 17 ani...trebuie sa treci peste toată durerea si sa te bucuri de viață, eu te înteleg cel mai bine în privință cu moartea tatălui tău, dar cum eu am trecut peste...si tu trebuie să faci asta şi de aceea în seara asta te vei distra cum nu ai facut-o atatia ani de zile...si arată spre cele doua cutii cu care a venit.

Le i-au fără să răspund la ce mi-a spus înainte să mi le arate...Dau de o rochie superbă neagră, mulata pe corp, cu corset...un decolteu foarte generos...iar în cealaltă cutie sunt o pereche de pantofi cu toc de vre'o 5 cm tot negru...
Dar nu înteleg pentru ce mama ma-sii mi le-a dat...

-Stiu că te gândesti pentru ce ti le-am dat asa că o sa-ti răspund la întrebarea pe care ti-ai adresat-o singura in gand si nu ai avut timp să mi-o spui. Si ranjesc, ce bine ma cunoaste. În seara asta o să mergi în club cu Erik, câțiva colegi si Sebastian...el si cu Erik au venit cu ideea asta, iar eu am fost de acord fără dar si poate...iar tu mai ai timp pana la 16:00 să te faci superba, mai superba decât esti deja...după ce isi termină discursul o i-au în brațe...Sincer în ultimul timp mi-am cam neglijat mama.

-Asta ar trebui să o i-au ca pe o promisiune? Si zâmbesc

-Desigur...la fel ca mine zâmbește...
De la mama am mostenit doar gropitele, în rest sunt copia tatei doar că sexul diferă, daca as fi si eu băiat lumea ar fi crezut că suntem gemeni...După ce spune mama ce mai avea de spus pleacă si ma lasa sa ma pregătesc.
Mai am o ora jumate la dispozitie.

Îmi i-au un prosop din dulap si o zbunghesc în baie. Imi dau jos orice obiect vestimentar  si intru in cabina spatioasa...Îmi fac repede un dus bine venit oricând si îmi pun prosopul pe mine.
Ies din baie si mă pozitionez în fața dulapului, îmi aleg o lenjerie de la Kalvin Kley si încep să mă îmbrac.
Rochia în venea turnată pe corpul meu, parcă zici ca ar fi fost făcută special pentru mine.
Îmi fac câteva bucle în păr, mă dau cu putin fond de ten, iluminator, rimel si un ruj matt rosu...Si sunt gata...
Mă uit în oglindă necrezand că eu sunt.

-Arăți wow...Si tresar când doua mâini îmi prind soldurile si mă strang fără a cauza vre'o durere, dar nu ma sperii pentru ca stiu ale cui sunt acele mâini.

-Mulțumesc, Seba! Si ma trezesc in brațele lui in timp ce mormăie un "scuze". Stiu la ce se referă, dar nu a fost vina lui ca nu a stiut asa că ii răspund la îmbrătisare fără vre'o ezitare...aveam nevoie de o îmbrătisare si am primit-o gratis, mă pot obisnui cu asta...

Sebastian P.O.V

Este atât de frumoasă, dragalasa...este tot ce îmi pot spune în gând dar pe lângă frumoasa si dragalasa este o persoana foarte puternică...a îndurat atâtea...

-Esti pregătită pentru cea mai frumoasă seara din toate? O întreb si o ciupesc de obraji, ea aproband afirmativ...desi Stiu că ceva sa v-a întâmpla, dar nu pot sa stiu ce si nici nu vreau sa ma gândesc mai ales când o am pe ea lângă mine...

Ajunsi în club, ne alegem un loc în care să stăm, îl găsim chiar aproape de bar...fetele se asează, iar eu si Erik mergem după băuturi...
Luăm 6 pahare de teyuila si 6 de vodka...fetele vor bea tequila...

-Unde e Amalia? Întreb fetele speriat...de ce sunt speriat ma rog? E doar sora celui mai bun prieten....

-Păi...începe Natalia(colega ei)...a invitat-o un tip la dans si s-a dus..spune si arată spre mulțimea care se destrabaleaza în dans şi dau de ei doi.
Un tip cu mult mai înalt ca ea, dar nu mai înalt ca mine...se vede că a mers la sală, blond cu ochii negri..a dracului corcitura....si ma duc spre ei...

-Ami, hai la masa...si o apuc de mana, dar protestează....nu cred...

-Vreau sa mai stau de vorbă cu Deven,  vin după....si îmi dau seama ca se referă la tipul cu care dansa...nu prea cred...îmi spun in gând...si o arunc pe umărul meu ca pe un sac de cartofi si ma duc țintă spre masă, dar când aud un "Te sun eu" de la tipul ala Decan s-au cum dracu il cheamă spun aproape maraind un "nu prea cred".

Restul serii l-am petrecut dansand, râzând din toți plămânii...si uitandu-ma la ea, este atât de frumoasă.
Ea are 17 ani o pustoaica cu vise multe.
Eu un golan de 22 de ani...Diferență prea mare nu este, o stiu de când avea doar 10 ani, ea nu îsi mai aduce aminte pe atunci îmi spunea "Seb" nu "Seba" dar mă mir totusi cum de nu si-a adus aminte...Pe atunci era o copilă prea fericită, nu era zi în care să nu zâmbească si sa nu ne faca si pe noi sa zambim...dar acum s-a maturizat...Uneori stau si ma gândesc cum ar fi daca am fi împreună...
Sunt trezit din gânduri când o mână mă tot zgaltaie...

-Sebaaaaaaaaaaaaaaaa. strigă pustoaica care nu-mi lasa gândurile în pace, care nu mă lăsa să dorm..

-Daaaaaa

-Vreau acasă...si ma conformez pentru că văd abia acum ca e beată...strang gasca de bețivi alături de Erik si ii ducem pe fiecare la casa lor.

Ajunsi acasa la cei doi frați, Erik se pare ca a luat-o înainte.
Ami doarme pe bancheta din spate si o i-au in brațe ca pe o mireasă ca sa o duc în camera. Doamne, cât de frumoasă poa' sa fie...
O pun pe pat si o dezbrac de rochie si de pantofi, cotrobai in dulapul si după niste pijamale...
I'au la nimereală o pereche de pijamale cu ursuleti si o îmbrac...
Cand ma pregătesc sa plec acasa mana ei mica ma apuca încheietura mâinii mele

-Nu pleca...
Fara sa ma repete încă o dată ma dezbrac si rămân doar in boxeri...
Ma asez pe pat, ea fiind cu spatele la mine...o i'au in brațe pe la spate si adorm imediat, nu înainte sa ii soptesc un "Noapte buna, puisor"