E iubire?

1.Un nou inceput

          Tara, un nume simplu pentru o fata simpla.Sunt doar o fata de 16 ani. Nimic interesant nu s-a intamplat in viata mea. Dar totul avea sa se schimbe.Eu si parintii mei ne mutam foarte des deoarece ei isi schimba sediul de la munca.Dar fara prea multe asteptari sa incepem captivanta mea viata.
            
              O scoala nou.Iarasi trebuie sa ma acomodez.Nu imi este asa greu cand plec de undeva pt ca am grija sa nu ma atasez de cineva ca dupaia sa nu sufar.
             
                Cum am intrat in curtea scolii , un sentiment ca ceva rau se va intampla il simteam. Cand sa mai fac doi pasi , nici nu vad cum o minge isi avea raza spre mine.A fost doarte dureros, ma nimerise fix in cap.Cazusem la pamant.Atunci un baiat se apropie de mine.Avea parul blond , ochii albastrii ca marea, era asa de..... Nu stiu.
Baiatul: Imi cer mii de scuze.Esti bine?Sa te duc la asistenta scolii?
            Nici timp nu am avut sa raspund ca el ma si ajuta sa ma ridic.
Eu:Sunt bine, doar o mica lovitura la cap.
Baiatul:Imi pare foarte rau.Esti sigura ca nu vrei sa mergi la asistenta?
Eu: Sunt sigura.Eu si vanataile suntem prietene.
            Atunci , el imi zambeste.Cred ca avea cel mai adorabil zambet pe care il vazusem vreodata.
Eu:O singura favoare ai putea sa imi faci.
Baiatul:Da ,orice.Acuma iti sunt dator.
Eu:Poti sa imi arati sala 56?
Baiatul:Sigur.
               Imi explica el unde e clasa.Chiar atunci suna clopotelul.
Baiatul:Hei poti sa iti stiu macar numele?
Eu:O da scuze.Tara
Baiatul:Pe mine Albert.
                Dupaia eu fuga spre clasa.cum intru in clasa un sentiment ciudat il simteam.Toti se uitau la mine.Intra doamna diriginta si ma prezinta in fata clasei.
Diriginta:Poti sa iei un loc langa Sebastian.
                  Ma duc spre banca cat de repede puteam.Ma asez iar Sebi imi dadu un zambet.
       In Pauza

Sebi:Hei Tara.Deci....anul asta vom fi colegi de banca.
             Imi dadusem seama ca era mai timid, dar chestia asta il facea dragalas.
Tara:Sti poti sa imi spui si altceva daca vrei sa faci conversatie.
             Sebi se inrosi la fata atat de tare.Asta il facea putin prostut, dar si asta era usor adorabil.
Tara:Scuze ,nu am vrut.Glumeam.
Sebi:Nu-i nimic.Scuze eu sunt mai....sti...ti..
Eu:Timid.Stiu.Dar nu e nimic.
                 Sebi imi zambi.Ochi lui caprui si mari atat de adorabili erau atinti spre mine.Atunci un sentiment inconfortabil il simteam si o liniste se asternase intre noi.
                 Cand dintr-o data simt o mana pe umarul meu.Era Albert.

Albert:Hei scuze daca va deranjez.
Eu:O nu.
Albert: Hei ma gandeam ca sa ma revansez pentru azi dimineata, ti-as arata orasul.Daca vrei,desigur.
Eu:O desigur.Chiar am nevoie, altfel maine nu cred ca mai gasesc din nou drumul spre scoala.
Albert:Ok.Dupa ore e bine?O sa iti arat si o cafenea foarte faina.
Eu:Ok.

    Dupa Ore:
 
Albert:Hai mai intai la cafenea.Sun lihnit!
Eu:Si eu.
    
        Dupa ce am mancat Albert ma duce intr-un loc ,ca o padure.Drumul era in urcare,iar el nu zicea nimic.Atmosfera era foarte ciudata.
        Cand ajusem sus,Albert isi pune mainile pe ochi mei zicand ca o sa imi faca o surpriza.

Albert:Gata!
          Atunci, am vazut cel mai frumoasa priveliste.Era orasul.
Eu:E atat de frumos.
Albert:Ma bucur ca iti place.Dar sa vezi apusul cat de frumos e.
            Am mai stat vreo o ora,doar ca sa asteptam apusul.
             Era atat de frumos.Acele lucruri frumoase si mici ale vietii sunt defapt foarte mari si importante.
Eu:E...e..atat de frumos.
             Albert imi zambi cald.
             Atunci simteam cum imi batea inima atat de tare.