Marele urlet

Capitolul 1

(Hope)
Tot ce se putea auzi era respirața caldă si nelinistită a lupilor. Aburul se imprastia printre frunzele verzi ale copacilor si disparea incet pe cerul racoros al noptii. Privirea lor era atintita spre cer si muschii le erau incordati la maxim.Luna avea o culoare sangerie si stelele dansau sclipitoare intr-un spectacol de lumini. Nu au mai vazut niciodata asa ceva, iar toti cei tineri care participau pentru prima data la acest fenomen spectaculos erau infricosati. Nu stiau la ce sa se aștepte, iar inima le batea cu putere. Era momentul ca cel ales să vină și să îi indrume, stiau asta, o simteau. Nu era o oarecare eclipsa lunara. S-au pregatit toata viata lor pentru acest moment. Toti asteptau sa vada cine e si cum avea sa ii ajute. Ei..

- Nu există așa ceva! Mereu ne spui povestea asta, dar nu mai sunt un mic pui care crede absolut orice aberație născocești tu, Aragon!il intrerupse un mic lup.
- Storm nu taci odată?! Dacă vrei pleacă, dar nu ne mai deranja pe toți!
- Știam că nu am la ce sa ma aștept de la tine Polly! Tu nu ești așa de matură ca mine! Stai! Văd cumva niște colțișori de lapte?!!
- Storm, dacă nu o lași pe Polly in pace îți acopăr cu pamant toate teritoriile pe care le-ai marcat!
- Nu ai îndrăzni! Uită-te la tine și tu mai ai puf de pui Hope!

Cei trei lupi au început să se muște de urechi și coadă într-o ceartă jucăușă. Polly si Hope l-au atacat pe Storm ciupindu-l de burtica,iar acesta a incercat sa riposteze, insa Aragon i-a întrerupt.
- Copii! Opriți-vă!spuse acesta pe un ton blând însă ferm. Voi trebuie sa înțelegi că ceea ce facem noi aici este foarte important, atât pentru voi cat și pentru haită.Trebuie sa fim mereu pregătiți pentru orice atunci când este vorba despre o eclipsă lunară. Nu este un joc!

Cei trei pui s-au oprit si au plecat urechile rușinați. Storm i-a aruncat o ultima privire jucausa lui Hope inainte sa se aseze la locul lui. Feathear și Fang, cei doi gemeni care participau si ei la lectiile lui Aragon, stăteau drepți si cuminți ca întotdeauna fără să scoată vreun sunet.

- Fara joaca acum Aragon, vreau sa știu adevărul. Chiar există acest lup special? Cel ales? a întrebat Storm.
- Mă tem că răspunsul la această întrebare nu vi-l pot da. El exista in fiecare din voi. Nu se stie cine il va dezlantui si il va lasa la suprafata.
-Adica este posibil ca eu sa fiu acela?a intrebat Fang, ochii lui marindu-se plini de speranta.
-Intocmai.a raspuns acesta.
-Dar eu?a intrebat Hope.
-Si eu?!!a exclamat Polly.
-La mine merge?s-a sfiit micuta Feather.
-Da, da si nu cred. A spus lupul înțelept cu o privire serioasa, in spatele acesteia ascunzandu-se un zambet. Toti puii s-au holbat la Feather fara sa scoata vreo vorba, nestiind de ce colega lor nu avea ce ii trebuie sa fie cea aleasa. Aceasta s-a rusinat si si-a plecat capul.

-Glumeeesc!!a exclamat Aragon, lingand boticul micutului lup. Toti puii au inceput sa rada isteric cu burta in sus la gluma invatatorului lor.
-Normal ca si tu poti sa fii cea aleasa.a recunoscut acesta.
-Gata, gata acum copii, trebuie sa repetăm Marele Urlet. Linistiti-va si concentrați-vă pe ceea ce aveți de făcut! Ca să reușiți să provocați o eclipsă lunară trebuie să vă focusați.

- Bine Aragon! spuse Hope, o multime de ganduri trecandu-i prin cap. "Oare este posibil ca eu sa fiu cea aleasa? Eu sa salvez toata haita si nu doar atat? Nu, nu, nu, la ce prostii ma gandesc si eu acum, nu e nicio sansa. Eu? Micuta Hope cu ochi albastrii? Haha! Niciodata! Las-o balta!" si-a reprosat ea scuturandu-si capul de aceste ganduri.

- Sunteți gata? Toti puii au dat din cap, asteptand semnalul lui Aragon.
-Acum! exclama acesta.
Toți lupii au început, iar in câteva secunde linistea a fost sparta si totul s-a transformat într-o salata de urlete si scâncete care mai de care mai diferite. Hope avea un ton înalt , Polly mai degrabă scheuna, Storm avea o voce groasă, iar pe Fang si pe Feather de abia îi puteai auzi.

- Copii, copii, copii!Opriți-vă! V-am spus de nenumărate ori, trebuie sa ajungeți la același ton, să vă sincronizați și toate urletele voastre să se transforme într-unul singur! Unul puternic care sa vă facă să vă simțiți o haita unită,compactă! O sa va dati seama singuri cand e bine ce faceti, dar ce ati facut acum, e foarte gresit. Haideti încercați din no... explica acesta, insa nu a apucat sa termine caci un lup tanar care a pasit incet in pestera, lovind cateva pietre cu labele, l-a intrerupt.
- Maestre Aragon, ora s-a terminat!spuse acesta mandru ca este ucenicul lui.
- Mulțumesc ucenicule Rain! Copii sunteți liberi, ne vedem mâine când soarele strălucește cel mai puternic.
După ce a spus asta lupul mare, bătrân si flocos a ieșit din grota urmat de invatacelul lui.

- Eu am urlat cel mai bine azi!spuse Storm uitându-se cu ochii lui galbeni la Hope si scuturandu-si arogant blana gri cu alb.
- Si ce te face să crezi asta?intreba Hope, încercând să îi facă jocul.
- Păi eu sunt cel mai tare, normal că eu am făcut totul perfect! exclama el fluturand din coadă.

- Ați auzit că astăzi ne cheamă Alpha pe toți la piatra sacră da? a întrebat Feather uitându-se cu ochii ei verzi la Hope.
- Nu chiar... mulțumesc Feather! Dar stii cumva și despre ce e vorba?
- Nu știm, dar Alpha a spus că e important! spuse Fang ingrijorat