Marele urlet

Capitolul 14

(Pearl)
Pearl statea ascunsa dupa un copac cu urechile ciulite. In fata ei il putea vedea. El nu parea sa simta prezenta pisicii. Se lingea linistit pe labute. Felina s-a impins din picioare, facand un salt inalt si atacandu-si tinta. Aceasta a aterizat fix pe el, muscandu-l usor de umar. El s-a rotit peste ea,ajungand intr-o pozitie dominanta.
-Inca nu ai invatat ca nu te poti pune cu mine printesa?
Pearl s-a incruntat.
-Da-te jos de pe mine, blana noroioasa!
Cu o miscare bine calculata, l-a impins de pe ea si a inceput sa fuga in padure chicotind.
-Poti fugi, dar nu te poti ascunde!spuse Thunder, ranjind.
Pearl a vazut cu coada ochiului ca motanul cel mare si maro o urma,ceea ce a indemnat-o sa ,, mareasca pasul".Chiar daca nu mai era un pui, in preajma lui Pearl uita de toate grijile. Pisica s-a afundat din ce in ce mai tare in padurea deasa si intunecata.
-Pearl stai! Incetineste!a spus Thunder cu o urma de ingrijorare in glas.
Felina nu a raspuns, era prea focusata pe fuga ei libera.
-Vorbesc serios acum! Ne adancim prea tare!Intram pe teritoriu strain!!
Pearl parea sa nu-l auda, tot ce a raspuns a fost un chicotit scurt.
Dintr-o data, pisica s-a oprit brusc.
-Ce s-a..!incepu Thunder, dar nu a apucat sa termine caci Pearl i-a facut un semn disperat cu coada sa faca liniste. In fata lor erau mai multe pisici cu miros strain. Din fericire vantul batea inspre ei asa ca felinele nu puteau sa le simta prezenta.
-Pearl, trebuie sa plecam de aici! Acum! sopti Thunder speriat.
-Shht! Incerc sa aud ce vorbesc!
-Nu e momentul pentru jocuri! E periculos! Cu pisicile astea nu-i de gluma!Trebuie sa plecam!
-Hai, nu mai fii asa sperios! Nu o sa ne prinda! Acum taci si lasa-ma macar pe mine sa acult!
-Pear..!
-Shhhhht!!!
Pisicile s-au ascuns intr-un tufis si si-au ciulit urechile!
-Ai facut cum ti-am spus?a intrebat motanul negru si nervos care statea in mijlocul luminisului.
-Da sefu, am rezolvat!
-Bun, spune-mi exact ce ai aflat!
-Toti au incredere in mine. M-am infiltrat foarte bine in trib. Stiu cand vaneaza, cand mananca si cand dorm. Am toate informatiile necesare pentru un atac de succes.
Lui Pearl i se parea ciudat de familiara pisica care ii dadea socoteala celeilalte.
-Hey, nu este cumva sotul lui Skye?intreba Thunder.
-Taci mai ca ne aud!Stai putin... Nu este ala Oliver, sotul lui Skye?!
-Pfff, nu cred...spuse Thunder enervat.
Pearl a oftat iritata si a ascultat in continuare.
-La urmatoarea luna plina, adica maine, atacam! Acum hai sa ne întoarcem la grup.spuse pisica neagra.
-Ce tocmai am auzit!? striga Pearl.
-Ce a fost aia!? exclama motanul strain de culoare inchisa.
-Tu! Din tufis! Arata-ti fata!!spuse Oliver.
-Stai aici!sopti Thunder.
-Ce crezi ca faci?a spus Pearl. Fara sa raspunda motanul a iesit din ascunzătoare.
-Sunt aici! Si acum ce?spuse acesta.
Pisica negra s-a intors spre Thunder.
-Ce crezi ca faci aici? Ne spionezi cumva?
-Va asigur ca discutiile voastre plictisitore sunt ultimul lucru care ma intereseaza!
-Motan nesabuit! Aici esti in teritoriu strain. Stii ce patesc patesc pisicile care isi baga botul pe unde nu trebuie!?
*Se pare ca Thunder si-a pierdut si ultimul gram de inteligenta pe care il avea*gandi Pearl.
-Ne pare rau, ne jucam si nu ne-am dat seama pe unde am mers. O, o, o sa plecam acum.se balbai aceasta, iesind din ascunzatoare.
-Unde crezi ca mergi? Nu pleci nicaieri!a mieunat pisica neagra ascutit, chemandu-si intreaga echipa. Acestia le-au inconjurat pe cele doua pisici ghinioniste.
-Bine, ne-ati prins! Adevarul este ca am auzit de grupul vostru. Sunteti impotriva Tribului Cerului si vrem sa ne alaturam.
-Ia auzi!spuse Oliver.
-Si ce problema aveti voi ma rog cu Clanul?
-Da Pearl, de ce nu le explici ce problema avem noi cu ei?
-Cand eram inca pui, am fost gasita de ei in padure,singura si speriata. Nu le-a pasat de mine,nu le-a pasat ca o sa mor inghetata si m-au abandonat. Am avut noroc ca am gasit un hambar in care stau si acum cu prietenul meu Thunder.
-Deci asa, si care este motivult tău?intreba motanul negru atintindu-si privirea asupra prietenului lui Pearl.
Thunder i-a aruncat o privire speriata.
-Umm, el umm. Stiti, noi suntem atat de buni prieteni incat am decis sa ramanem impreuna intr-o asemenea situatie.spuze ea nesigura
-Bine, sa zicem ca va cred. Haideti sa va arat tabara noastra si sa va prezint membrii cu care veti lupta. Oliver, stai cu,, ochii pe ei tot timpul "! Sa nu cumva sa-ti scape.
Pisicile au plecat spre tabara.
-Ce crezi ca faci?ii sopti Thunder lui Pearl pe drum.
-Ne salvez coada! Ce crezi ca fac?! Ne-ar fi omorat!! Dar stai linistit! Am un plan!
-Ce plan!?
-Da, ce plan?a intrebat Oliver cu o fata serioasa.
Pearl i-a aruncat lui Thunder o privire nelinistită.
-Pai, ne gandeam la niste miscari care sa intimideze adversarul.
Oliver nu parea convins, asa ca Pearl s-a decis sa-i arate ceva credibil. Si-a infoiat blana si a inceput sa sasaie. S-a ridicat in doua labe si a inceput sa fluture din maini in sus si in jos (un fel de dans al gainii)
-Gloriaaaa, adu repede apa sfintita!!!!a spus acesta ingrozit de miscarile pisicii.
Pearl s-a impiedicat de o piatra si a cazut intr-o balta.
-Nu, nu eu nu pot sa fac asta! Ma duc sa vorbesc cu șeful sa aiba altcineva grija de voi!striga Oliver, pierdandu-se in multime.
-Pearl esti bine?intreba Thunder.
-Sunt bine...raspunse aceasta rusinata. Motanul a ajutat-o sa se ridice si au plecat mai departe.
In scurt timp grupa a ajuns la ascunzatoare.
Cerul a capatat o nuanta ruginie iar soarele a stat sa apuna. De dupa muntii falnici au început sa straluceasca stelele.
-Aici veti dormi voi!spuse Oliver care arata spre o piatra rece si uda.
Pearl si Thunder s-au asezat unul langa altul fara sa comenteze.
-Si acum ce?intreaba Thunder incet.
-Cand luna este sus pe cer si toate pisicile dorm, ne furisam si fugim sa avertizam Tribul Cerului!
Cele doua pisici s-au intins, iar dupa cateva minute Thunder a adormit. Pearl, insa, nu putea sa isi gaseasca linistea din cauza emoțiilor.Frunzele fosneau in adierea lina a vantului si stelele sclipeau pe cerul senin. O bufnita spiona padurea in întunericul noptii, iar greierii cantau intr-un cor armonios.
In cele din urma si ultima pisica a adormit, iar Pearl putea sa vada burta lor ce se ridica si cobora din cauza respiratiei usoare.
-Thunder, Thunder trezeste-te, nu mai hiberna ca un urs!
-Ce s-a intamplat?a intrebat el buimac.
-Trebuie sa fugim si sa avertizam clanul!
-Acum? Inca cinci minute!!
-THUNDER!
-M-am trezit, m-am trezit!
Inca somnoros, motanul s-a ridicat incet, iar Pearl si-a intins muschii intepeniti. Calcand incet, felinile au iesit din tabara pisicilor straine. In timp ce se indeprtau, Pearl a întrebat incet:
-Crezi ca o sa ne creada cineva?
-Nu am nici cea mai vaga idee, dar trebuie sa incercam!
Cand au crezut ca sunt in siguranta pisicile au auzit o voce ascutita si puternica din urma lor.
-Unde credeti ca plecati fara macar sa ne salutati? Voi chiar credeati ca o sa va las asa nesupravegheati?întreba Oscar.
Pearl a inlemnit, iar Thunder si-a infoiat blana.
Fara sa mai astepte Oscar a sarit la atac,infigandu-si ghearele in umarul lui Thunder . Acesta a sasait nervos, incercand sa-si muste inamicul de urechi.Pearl s-a uitat la scena din fata ei ingrozita, știa ca trebuia sa isi ajute prietenul, dar nu putea sa miste deloc.
Oscar s-a aruncat cu toata puterea asupra lui Thunder, insa acesta a reusit sa se elibereze, impingand cu forta inamicul.
-Fugi Pearl! Fugi!a strigat motanul, realizand ca nu are sanse imptriva pisicii mature.
Vocea lui a rasunat ca un ecou in capul pisicii. Sunetul era din ce in ce mai puternic. Dintr-o data, felina si-a revenit si a fugit mai repede ca niciodata. Cu coada ochiului l-a vazut pe Thunder care fugea in spatele ei,insa Oscar ii urma indeaproape. Pearl stia ca daca nu faceau ceva, acesta urma sa ii prinda si sa ii omoare.
Dintr-o data i-a venit o idee cand a vazut o groapa mare in fata.
-Thunder ia-te dupa mine!
Cu o ultima sfortare pisicile au ocolit la limita groapa acoperita de crengute subtiri. Oscar era prea concentrat sa ajunga din urma pisicile, asa ca nu a fost atent pe unde fuge si a cazut in gaura. Pearl a auzit cum motanul a cazut in gaura. Pisicile si-au tras rasuflarea si s-au apropiat de gaura.
Oscar striga infuriat din interiorul acesteia:
-O sa va prind eu! Puteti fugi, dar nu va puteti ascunde!
Thunder a scos un sunet ascutit de fericire, iar Pearl si-a scos limba. Felinele s-au indepartat dupa ce au,,aruncat " o ultima privire.
-Am reusit Pearl, am reusit!
Ea isi tinea capul jos si se uita in pamant.
-Tu ai reusit! Eu m-am blocat ca un pui de liliac atunci cand vede prima data lumina soarelui!
-Oh Pearl! Chestiile astea se mai intampla, nu iti face griji! Oricum, tu ai avut ideea geniala cu capcana!
O adiere usoara a trezit pisica din visare.
-Bine, poate ai dreptate! Acum nu ne putem gandi la asta, tribul are nevoie de noi! Sa ne grabim!