Iubire Intre Semizei

Te iubesc!

Peste o săptămână

Annabeth pov.

O săptămână de când Percy stă întins pe patul de spital conectat la diferite aparate. O săptămână de când eu am uitat sa zâmbesc. O săptămână de când norii plâng, aruncând picături de ploaie spre pământ.

Chiar si Poseidon este trist. Valurile mării nu mai sunt calme cum erau inainte.

Am încercat să îl vindec chiar și cu apă. De obicei la el merge vindecarea cu apă fiind fiul zeului mării dar de data asta nu dă niciun semn de viată.

Stau cu capul de pieptul lui rugandu-ma zeilor să îl trezeasca dar nu se întâmplă nimic. Aud ușa deschizându-se dar nu mă obosesc sa îmi ridic capul.

- Cum se simte? întreabă o voce cunoscută. Îmi dau seama ca este Nico, fiul lui Hades.

- Tu cum crezi că se simte? Nu simțeai tu cand cineva moare?

- Încă nu a murit, simt asta! spune el cu jumătate de gură.

- Pentru că este conectat la aparate, idiotule!

- Iartă-mă....nu am vrut să te enervez.... Vrei să te ajut cu ceva?

- M-ai ajuta daca ai pleca....sau mai bine daca ai vorbi cu tatăl tău, Hades, să mi-l dea înapoi pe Percy!

După ce am zis asta, Nico a iesit pe usă închizând-o în urma lui.

Percy pov.

Mă plimb printr-o cameră albă încercând să îmi dau seama cu pot să scap de aici. Oare am murit? Singurul lucru pe care mi-l amintesc este că am fost atacat de o Furie, iar apoi totul negru.

Deodată vad o fată îmbrăcată în alb ca un înger. Ok.....eu cred că am murit dacă văd îngeri. Ma rog...fata are părul negru ca tăciunele și niște ochi care emănau caldură. Pe fața ei se putea observa un zâmbet trist cu o nuanță de milă. Când mă uit mai bine la ea îmi dau seama că este Bianca di Angelo, sora lui Nico.

- Percy! Dar ce faci aici? întreabă ea uimita.

- Păi nu stiu? Am murit?

- Încă nu ai murit....

Bianca miscă din mână iar în spatele ei apare o ușă.

- Mergi prin ușa asta și o să te trezești.

- Dar nu vreau să mă trezesc! Vreau să rămân aici cu tine unde este mai bine! Fără monștri și fără oameni care pot să imi facă rău.

- Tu nu trebuie să fi aici!

A mai făcut o mișcare din mână. Deodată mă aflam într-o camera de spital.

Pe pat se afla un baiat conectat la aparate iar langă el era o fată care cred că a plâns foarte mult. După un timp îmi dau seama că pe pat mă aflam eu iar langă mine stătea iubita mea, Annabeth.

Imaginea se schimbă iar de data asta eram pe hol. Acolo stătea Chiron în scaunul lui cu rotile. Grover, Nico și mama se uitau în gol. Lângă ea era Rachel, o muritoare mai specială care am întâlnit-o acum trei veri.

M-am uitat pe geam și am văzut că ploua torențial. Cred că și tata este trist.

M-am întors spre Bianca care era în spatele meu.

- Vreau să mă trezesc! i-am spus eu sigur pe mine.

Ea a dat din cap și ușa de mai de vreme a apărut în fața mea.

- Trebuie să mergi pe aici. Ai grijă de tine Percy.... Și spunei lui Nico că îl iubesc și să nu mă uite.

După ce a zis asta a Bianca a dispărut. M-am îndreptat spre ușă putin speriat. Am trecut prin ea și totul se face negru.

Annabeth pov.

Stau pe canapeua din salonul lui Percy cand deodată aparatele încep sa scoată sunete. Mă ridic repede de pe canapea și ies din salon căutând un doctor.

- Doctore, aparatelea au început să bipăie! Ce se întâmplă?

Persoana a fugit repede spre salon eu urmându-l cât de repede pot.

- îl pierdem! spune o fată.

- Cum adică îl pierdeți? Nu se poate!!! Spun începând să plâng.

Doctorii au au început să îl rescurciteze dar nu reacționa deloc.

Pe ușă au intrat Grover, Chiron, doamna Jackson si din nefericire Rachael.

- Am facut tot ce ne-a stat în putință dar băiatul nu mai trăiește. Eu am început să plâng și mai tare punându-mă în genunchi.

Deodată aparatele au început să funcționeze. Percy s-a ridicat și a început să tușească. Doctorii au rămas cu gurile căscate dar eu eram prea fericită. M-am dus la el și l-am îmbrățișat mulțumind zeilor că este bine.

- Dar cum.....nu se poate....dar murise....cum a reînviat? se mirau doctorii.

- Cred ca putem să îi lasăm puțin singuri. A spus doamna Jackson iar restul au dat din cap afirmativ.

- Mai speriat! spun eu încă având lacrimi în ochi după ce am rămas singuri în cameră.

- Annabeth......

- Nu spune nimic. Odihnește-te!

- Voiam să spun că stai pe mâna mea. Spune el amuzat.

- Oh...scuze! Râd eu pentru prima oară după o saptămână.

- Uite, Percy.....îmi pare rău.....este numai vina mea.....

Percy se apropie de mine și mă sărută iar eu fãră să mai stau pe gânduri îi raspund la sărut.

- Nu este vina ta. Este vina lui Luke. Tu nu puteai să fi niciodată de vină.

- Te iubesc, Percy!

- Și eu te iubesc!

Și cu asta ne-am apropiat buzele într-un sărut ca-n povești.

*****************

Distribuție

Annabeth- fiica Athenei
Percy- fiul lui Poseidon
Grover- satirul
Doamna Jackson ( Sally)- mama lui Percy
Chiron- instructor în tabără
Nico di Angelo- fiul lui Hades
Bianca di Angelo- fiica lui Hades ( sora lui Nico)
Rachel- muritoare ( prietenă cu Percy)

Sper să vă placă capitolul ăsta.
La 4 aprecieri pun NEXT!!!!!!!!